Victoria de la Giurgiu, desfășurată pe 15 octombrie 1595, este considerată cea mai importantă victorie a lui Mihai Viteazul asupra otomanilor. Deși în istorie este adesea eclipsată de bătălia de la Călugăreni, lupta de la Giurgiu a reprezentat momentul decisiv de recuperare a țării. Această victorie uriașă a venit după o perioadă de ocupare a Țării Românești de către forțele conduse de Sinan Pașa, care transformaseră principatul într-un pașalâc.
După victoria de la Călugăreni din august 1595, armata lui Sinan Pașa a profitat de superioritatea numerică pentru a ocupa teritoriul. Oastea otomană a fortificat orașele Târgoviște și București, stabilind cartierul general la mănăstirea Radu Vodă. În sate au fost numiți subași pentru administrare, iar bisericile au început să fie transformate în moschei. Mihai Viteazul a fost nevoit să se retragă strategic în munți, așteptând sprijinul extern.
Ajutorul a venit din partea lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, care a pornit în campanie cu aproximativ 20.000 de mercenari, secui și germani. Aceștia s-au alăturat celor 8.000 de oșteni pe care îi mai avea Mihai Viteazul. Forțele unite au început ofensiva în octombrie, obținând victorii pe linie la Târgoviște și București. În acest context, Sinan Pașa a fost forțat să se retragă spre Dunăre, ajungând la Giurgiu într-o stare de mare dezordine.
Retragerea otomană a fost îngreunată de decizia lui Sinan Pașa de a zăbovi trei zile pe malul românesc din motive financiare. Turcii jefuiseră deja țara, acumulând o pradă de circa 10.000 de căruțe pline și numeroși robi. În încercarea de a impune o taxă de tranzitare de 20% pe pod, Sinan Pașa a fost surprins de apropierea armatei lui Mihai Viteazul. Această ezitare a dus la o evacuare haotică a soldaților și negustorilor pe podul de la Giurgiu.
Pe 15 octombrie, oastea lui Mihai Viteazul a lansat ofensiva, reușind să elibereze peste 5.000 de bărbați din robie. În timpul luptei, artileria creștină a reușit să rupă podul de la mijloc printr-o ghiulea bine plasată, izolând forțele musulmane. În acest moment critic, a sosit și armata lui Sigismund Bathory, consolidând soarta bătăliei. Rezultatul a fost atât de devastator încât cronicarul turc Naima a descris evenimentul ca fiind o înfrângere de neamintit în istorie.
Victoria de la Giurgiu a oferit lui Mihai Viteazul stabilitatea necesară pentru a se concentra pe alte obiective politice și militare. Această victorie strategică i-a permis să își îndrepte atenția către Transilvania și Moldova, culminând cu realizarea primei uniri a celor trei provincii românești în anul 1600. Fără succesul de la Giurgiu, procesul de unificare a fostelor principate ar fi fost extrem de dificil sau imposibil de realizat în acea perioadă.