Ungaria implementează o strategie neconvențională pentru combaterea efectelor secetei, utilizând apa din bazinele de piscicultură pentru irigarea terenurilor agricole și a parcurilor. Fermele piscicole din țară au început o colaborare cu autoritatea națională a apelor pentru a gestiona resursele rămase în bazinele uriașe în momentul în care peștii sunt strânși. Această inițiativă vine ca un răspuns la condițiile climatice dificile care au afectat regiunea în perioada de vară.
Seceta extremă de anul acesta, accentuată de valurile de căldură care au lovit continentul, a provocat scăderi record ale nivelului râurilor. Această situație a generat perturbări majore în transportul fluvial și a afectat activitatea centralei nucleare de la Paks. În acest context, Guvernul a prezentat în luna august o strategie nouă, care pune un accent deosebit pe utilizarea metodelor naturale de reținere a apei pentru a atenua pagubele viitoare.
În mod obișnuit, apa din bazinele de pești este deversată în canale și râuri atunci când se realizează strângerea peștilor. Totuși, Organizația Interprofesională pentru Acvacultură și Pescuit din Ungaria, cunoscută sub acronimul MA-HAL, a început în ultimii ani să redirecționeze o parte din acest volum către zonele umede din proximitate. Acum, reprezentanții fermierilor și ai parcurilor naționale solicită acces direct la aceste resurse de apă.
MA-HAL intenționează să extindă acest program de gestionare la toate bazinele sale de pe teritoriul țării, care dețin împreună un volum de aproape 300 milioane metri cubi de apă. Nandor Puskas, șeful MA-HAL, a declarat pentru Reuters că iazurile cu pești au reprezentat în anul 2026 ultima sursă de apă pentru multe viețuitoare. Din acest motiv, el subliniază importanța extinderii programului la nivel național.
Deși precipitațiile din această toamnă au făcut ca seceta să nu mai fie atât de severă, premierul Peter Magyar a recunoscut necesitatea urgentă de a îmbunătăți gestionarea apei. Acesta a admis că lucrările necesare ar fi trebuit începute cu ani în urmă, recunoscând că au existat întârzieri de câteva ani. Totuși, Magyar a precizat că aceste întârzieri nu pot fi folosite ca o scuză pentru lipsa de acțiune.
Fenomenul de secetă și scăderea nivelului râurilor reprezintă o provocare constantă pentru gestionarea resurselor hidrice în Europa Centrală. În perioadele de temperaturi ridicate, bazinele și râurile devin vitale nu doar pentru agricultură, ci și pentru menținerea echilibrului ecosistemelor locale și pentru funcționarea infrastructurilor critice, precum centralele nucleare sau rutele de transport fluvial.