Kilometrul Zero al României reprezintă un punct de referință fix, situat de obicei în centrul unei capitale, utilizat pentru a măsura distanțele rutiere și geografice către alte localități. Acest concept de punct central are o relevanță istorică profundă, fiind utilizat de numeroase țări europene. Tradiția a apărut încă din epoca Imperiului Roman, fiind consemnată pentru prima dată în urmă cu peste două milenii, ceea ce îi conferă o importanță simbolică și funcțională de lungă durată.
Istoria acestui concept datează din anul 9 î.Hr., când Octavian Augustus a construit un mic monument în apropierea templului lui Saturn din Forumul Roman. Acest punct, numit „Milliarum aureum”, indica distanțele dintre Roma și orașele din provincii, fiind considerat de istorici, precum Pliniu sau Tacit, drept „Buricul pământului”. Astăzi, mari capitale precum Paris, Moscova sau Madrid păstrează această tradiție prin semne simbolice sau monumente specifice amplasate în zone centrale ale orașelor.
În România, acest punct de măsură a fost stabilit începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în timpul domniei regelui Carol I. Topografii care întocmeau hărțile au ales ca locație curtea bisericii Sf. Gheorghe-Nou, o construcție din anul 1707 realizată de Constantin Brâncoveanu. Locul a fost ales datorită poziției sale strategice, fiind zona unde poposeau diligențele la hanul din imediata apropiere, un punct de reper esențial pentru centrul orașului de la acea vreme.
Monumentul actual, conceput între anii 1937-1938 de arhitectul Horia Creangă și realizat de sculptorul Constantin Baraschi, are forma unei roze a vânturilor. Pe razele acesteia sunt gravate denumirile celor opt provincii istorice românești: Ardealul, Banatul, Basarabia, Bucovina, Dobrogea, Moldova, Muntenia și Oltenia. În centrul rozei se află o sferă cu un brâu ce prezintă semnele zodiacului, iar bordura de jos indică diverse localități și distanțele de la capitală, inclusiv orașe precum Chișinăul sau Tighina.
Structura a suferit transformări semnificative, fiind dezmembrată și acoperită cu pământ în timpul regimului comunist. După perioada de degradare, monumentul a fost restaurat și inaugurat oficial pe 9 iunie 1998. Deși s-a păstrat diametrul de 3 metri al bilei centrale, materialul a fost schimbat; dacă vechiul monument folosea marmura neagră, noua structură metalică sub formă de sferă este realizată din bronz, menținând însă funcția sa de reper geografic.
Conceptul de Kilometru Zero este o practică de cartografie și organizare teritorială utilizată de secole pentru stabilirea coordonatelor de plecare în rețelele de transport. În sistemele moderne de navigație și măsurare, astfel de puncte de origine rămân fundamentale pentru orientarea geografică, chiar dacă tehnologia digitală a preluat parțial rolul lor de calcul al distanțelor între puncte fixe.