Mohammad Sadiq, un bărbat afgan de 57 de ani, se confruntă cu provocări imense în provincia Uruzgan pentru a-și întreține familia numeroasă. Deși a fost tatăl a 70 de copii, în prezent el are 58 de copii în viață, pe care îi gestionează împreună cu cele patru soții ale sale. Sărăcia extremă din regiune face ca întreținerea acestui grup masiv să fie o luptă cotidiană pentru supraviețuire.
Viața în gospodăria lui Sadiq este marcată de lipsuri severe, familia reușind să pregătească doar două mese pe zi, respectiv micul dejun și cina. Din cauza dificultăților financiare, unii dintre copiii săi sunt nevoiți să muncească de la vârste foarte fragede pentru a ajuta la veniturile familiei. Situația este atât de critică încât mulți dintre copii ajung la culcare flămânzi, conform relatărilor de la agenția de știri Khaama.
Locuința familiei este extrem de modestă, fiind lipsită de uși și ferestre convenționale, folosind perdele improvizate pentru a înlocui aceste elemente. În timpul iernii, între șase și șapte persoane trebuie să împartă o singură pătură subțire pentru a se încălzi în camere, în timp ce vara masa se ia în curte. Spațiul comun al casei este utilizat pentru diverse activități, servind drept baie, loc pentru spălat rufe și toaletă.
Gestionarea unei familii atât de mari reprezintă o provocare mentală și organizatorică, Sadiq recunoscând că uneori îi este dificil să mai țină minte numele tuturor copiilor. Din cauza acestui fenomen, el apelează adesea la formule generale precum „fiul meu” sau „copilul meu”. Până în prezent, familia a pierdut 14 copii, o durere care îi apasă constant pe toți membrii gospodăriei afgane.
Motivația din spatele unei familii atât de numeroase este de natură personală și religioasă, dorind Sadiq să crească numărul adepților Profetului Mahomed. Deși încearcă să îi trimită pe copii la școală, costurile educației reprezintă o povară financiară uriașă pentru un mecanic auto. El a făcut un apel disperat către guvern, organizații caritabile și oameni de afaceri pentru a obține sprijin pentru mâncare și educație.
Contextul social din Afganistan este unul marcat de instabilitate economică și dificultăți de acces la resurse de bază pentru populația largă. În acest cadru, familiile numeroase din provincii precum Uruzgan se confruntă cu un risc ridicat de malnutriție și lipsă de acces la servicii educaționale formale. Această realitate subliniază impactul sărăciei asupra dezvoltării copiilor în regiunile cele mai afectate de criza economică.