Satul Zabrđe se confruntă cu o situație de izolare extremă, fiind marcat de un proces de depopulare care a lăsat comunitatea aproape pustie. Drumul către această localitate este unul abrupt și neasfaltat, ceea ce face accesul extrem de dificil pentru cei care încearcă să mai ajungă în zonă. Pe măsură ce anii au trecut, terenul aspr și dificultățile de acces au alungat treptat întreaga comunitate de pe aceste pante abrupte.
În prezent, singurul locuitor care mai trăiește în această zonă este Rodoljub Janković. Într-un mediu montan atât de dificil, activitățile economice sunt extrem de limitate, iar agricultura nu reprezintă o opțiune viabilă pentru supraviețuire. Pe pantele abrupte ale zonei, culturile agricole sunt imposibil de întreținut, ceea ce a forțat locuitorii să se orienteze către alte metode de subzistență înainte de plecarea de acolo.
Singura modalitate de supraviețuire care a mai rămas în acest loc este creșterea animalelor, activitate care este facilitată doar prin utilizarea gardurilor electrice. Totuși, lipsa infrastructurii de bază rămâne o problemă majoră, îngreunând orice activitate de zi cu zi. Fostele gospodării ale familiilor Petrović, Janković și Đorđević stau acum goale, de la un singur om rămăs în sat, reflectând dispariția unei întregi structuri sociale.
Oamenii care mai revin ocazional în zonă, precum Mićo din Novi Pazar, găsesc un peisaj dureros. Mićo a revenit după o pauză de cinci ani, motivat doar de amintirea perioadelor în care aducea lemne de foc cu tractorul. Pentru aceștia, peisajul actual este o mărturie a vieții grele, în timp ce satul își pune ultimele speranțe într-un posibil drum asfaltat pentru a nu dispărea de pe hartă.
Situația dificultăților de acces și a resurselor limitate este o realitate dură în zonele montane, unde infrastructura este adesea deficitară. În contextul actual, resursele naturale și accesul la transport sunt critice pentru supraviețuirea comunităților izolate. În alte părți ale regiunii, se observă și alte constrângeri de mediu, precum debitul Dunărei care a scăzut la mai puțin de jumătate din media lunii septembrie, afectând resursele de apă.
Această realitate a depopulării este marcată de un drum neasfaltat care rămâne aproape impracticabil. Fără o investiție în infrastructură, precum un drum asfaltat, există riscul ca localitatea să dispară definitiv. În prezent, comunitatea este redusă la un singur om, Rodoljub Janković, într-un mediu unde agricultura este imposibilă din cauza pantei și a terenului aspr.