În fiecare secundă, corpul uman este traversat de un flux masiv de particule provenite din spațiul cosmic, însă aceste fenomene rămân complet imperceptibile pentru simțurile noastre. Deși atmosfera planetei Pământ acționează ca un scut protector împotriva multor radiații dăunătoare, anumite particule reușesc să pătrundă prin materie, inclusiv prin trupul uman, fără a lăsa urme vizibile sau senzoriale.
Cea mai abundentă prezență este reprezentată de neutrini, particule descrise drept „fantomice” datorită interacțiunii extrem de scăzute cu materia obișnuită. Michael Pravica, profesor de fizică la Universitatea din Nevada, Las Vegas, estimează că aproximativ 100 de trilioane de neutrini trec prin fiecare dintre noi în fiecare secundă. Aceste particule, care nu posedă sarcină electrică și au o masă infimă, pot străbate aproape orice obstacol fără a lăsa nicio urmă în urma lor.
Originea acestor neutrini este legată de activitatea nucleară, majoritatea provin de la reacțiile de fuziune care alimentează Soarele. Totodată, Lu, profesor asistent de fizică la Universitatea din Wisconsin-Madison, precizează că unii neutrini pot veni de la surse mult mai îndepărtate. Acestea pot fi generate de evenimente cosmice violente, precum explozii de supernove, coliziuni între galaxii sau activitatea din jurul găurilor negle supermasive, oferind informații despre universul ascuns.
Pe lângă neutrini, corpul este afectat de razele cosmice, care sunt particule încărcate electric ce călătoresc cu viteze apropiate celei a luminii. Lu explică faptul că, la nivelul solului, muoni sunt cele mai prezente particule secundare, reprezentând un număr de zeci sau chiar sute pe secundă pentru o persoană. Deși acești muoni pot fi vizualizați în camere cu vapori, impactul lor asupra sănătății rămâne neglijabil pentru majoritatea oamenilor.
Detectarea acestor particule este o provocare tehnologică majoră, necesitând echipamente extrem de sensibile precum Observatorul de neutrini IceCube din Antarctica. Lu compară procesul de estimare cu metoda de a calcula numărul de pești dintr-un râu bazându-se pe câțiva prinși într-o plasă. În Antarctica, senzorii de lumină înregistrează o strălucire slabă de tip Cerenkov atunci când un neutrin interacționează cu nucleul unui atom de gheață.
Expunerea la radiațiile cosmice este un fenomen natural care face parte din fondul de radiații al planetei. O persoană obișnuită primește aproximativ 0,4 milisieverți pe an din această sursă, o doză considerată sigură. Această cantitate este comparabilă cu câteva radiografii toracice și face parte din totalul de 2,4 milisieverți de radiații naturale primite anual, un proces care a existat de la începutul existenței vieții pe Pământ.