O tânără de 28 de ani, Daria Șipilova, a decedat în noaptea de 1 spre 2 octombrie 2026 în orașul Șelehov, din regiunea rusă Irkutsk. Aceasta lucra ca tehniciană de laborator la Institutul de Cercetare Anti-Ciumă din Siberia și Orientul Îndepărtat, unde a ajuns la spital cu simptome de pneumonie severă. Incidentul a stârnit temeri legate de un posibil accident de laborator implicând agentul infecțios Yersinia pestis, responsabil pentru ciuma bubonică, septicemică și pneumonică.
Informația despre decesul lui Daria Șipilova a fost scoasă la lumină de jurnaliști independenți și de Aleksei Țidenov, liderul republicii Buriatia. Acesta a afirmat că tânăra s-a infectat probabil în urma spargerii unei eprubete, deși ulterior și-a nuanțat declarațiile. Autoritățile locale au șters ulterior de pe canalele oficiale toate alertele privind carantină sau avertismentele de sănătate publică, acțiuni care au alimentat speculațiile și temerile populației din acea zonă a Siberiei.
Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a solicitat Moscovei clarificări oficiale imediat ce vestea a devenit publică la nivel internațional. În timpul unei vizite la Reykjavik, Rubio a subliniat că Washingtonul monitorizează situația și că Rusia are datoria de a oferi transparență. Această solicitare vine într-un moment în care principala agenție de sănătate publică din Rusia, Rospotrebnadzor, a infirmat relatările oficialilor locali, negând existența cazurilor de ciumă în rândul persoanelor monitorizate.
În timp ce autoritățile ruse, inclusiv portofolul Kremlinului, Dmitri Peskov, susțin că informațiile despre un al doilea deces sunt false, experții în securitate rămân îngrijorați. Jurnalista Annie Jacobsen a subliniat că, deși institutul are un rol oficial de studiu medical, acesta a fost utilizat pentru ingineria armelor biologice în perioada sovietică. Această opacitate ridică suspiciuni privind faptul că Rusia ar putea păstra moștenirea programelor secrete de dezvoltare a armelor biologice și chimice din timpul Războiului Rece.
Documentele CIA dezclasificate arată că serviciile americane monitorizau intens capacitatea Moscovei de a produce agenți biologici încă din anii '50. Rapoartele din acea perioadă menționau posibilitatea ca substanțe neurotoxice să fie mascate în sticle de șampanie sau parfum pentru atacuri de sabotaj. Serviciile de intelligence evaluau riscurile legate de agenți precum antraxul sau ciuma, estimând că anumite operațiuni clandestine ar putea fi confundate cu apariții naturale ale bolilor, făcând imposibilă demonstrarea utilizării deliberate a armelor.
Istoria programelor biologice sovietice include locații precum Sverdlovsk și Zagorsk, care au fost identificate de serviciile de informații ca fiind centre de producție a armelor. În 1979, un accident cu antrax la Sverdlovsk a confirmat suspiciunile privind infrastructura militară de război biologic. Deși Institutul din Irkutsk era cunoscut în rapoartele CIA încă din 1958 ca o fabrică de medicamente și vaccinuri, incidentul actual reamintește de riscurile asociate acestor instalații izolate din Siberia.