O femeie identificată sub numele de Maria a decedat la spitalul de pe strada Lutycka din Poznań, în Polonia, după o așteptare de peste 46 de ore în cadrul Unității de Primiri Urgențe. Pacienta, care suferea de mielom multiplu, a fost internată inițial din cauza unor simptome de vărsături și diaree. După ce a reușit să fie transferată într-o secție medicală, starea ei a devenit critică, iar femeia a murit a doua zi la secția de terapie intensivă.
Conform relatărilor publicate de Gazeta Wyborcza, pacienta a fost încadrată inițial în categoria ESI 3, ceea ce indică o stare stabilă, dar care necesită asistență urgentă. Evaluările medicale de la sosire au evidențiat prezența febrei, a unui ritm cardiac accelerat și a unei deshidratări pronunțate. Din cauza riscului de infecție, Maria a fost direcționată către o zonă de izolare, însă condițiile de îngrijire au fost extrem de precare.
Fiul pacientei, Arthur, a descris un decor revoltător, afirmând că mama sa a fost plasată într-un spațiu care funcționa de fapt ca o magazie. Pe ușa camerei scria explicit „magazie”, iar interiorul era plin de pături, stații de andocare stricate și alte dispozitive nefuncționale. În acest spațiu lipsau fereastra, ventilația, soneria de chemare sau chiar o măsuță pentru un pahar cu apă, iar femeia a fost așezată pe o canapea extrem de tare.
Arthur a raportat că starea mamei sale s-a deteriorat progresiv, manifestând halucinații, membre reci și buze vinete, în ciuda administrării de electroliți, glucoză, vancomicină și Pyralgin. Familia a susținut că personalul medical nu a monitorizat constant funcțiile vitale și a întâmpinat dificultăți în menținerea accesului venos din cauza deshidratării severe. Deși fiul a solicitat intervenția conducerii unității, reprezentanților biroului mareșalului și a Fondului Național de Sănătate, transferul nu a fost grăbit.
După ce un loc a devenit disponibil pe secția de boli interne pe 24 iulie, Maria a fost tratată cu lichide, antibiotice, noradrenalină și oxigen, fiind ulterior intubată. Spitalul a declarat că tratamentul și diagnosticul au fost corespunzătoare, dar a recunoscut că timpul petrecut în primiri urgențe a fost prelungit din cauza lipsei de paturi disponibile pe secțiile care necesită izolare. Arthur a sesizat procuratura pentru a afla adevărul despre circumstanțele decesului.
Gestionarea resurselor în unitățile de primiri urgențe rămâne o provocare majoră pentru sistemele de sănătate, când lipsa de paturi disponibile forțează utilizarea unor spații neadecvate. În astfel de cazuri, decalajul dintre triajul inițial și disponibilitatea secțiilor de specialitate poate duce la agravarea rapidă a stării pacienților vulnerabili, transformând o urgență gestionabilă într-un deces evitabil.