Un avion de tip Boeing 767, operat de compania Air Canada, a fost implicat într-un incident critic pe 23 iulie 1983, când a rămas fără combustibil la o altitudine de 12.500 de metri. La bord se aflau 61 de pasageri și 8 membri ai echipajului, care au trecut printr-o experiență extremă deasupra provinciei canadiene Manitoba. Aeronava a fost nevoită să planeze timp de 17 minute fără motoare funcționale pentru a efectua o aterizare de urgență pe o pistă neobișnuită.
Cauza principală a incidentului a fost o eroare umană survenită în Montreal, înainte de plecarea pe ruta Ottawa – Edmonton. Din cauza unei defecțiuni la sistemul FQIS, care indica nivelul de combustibil, angajații de la sol au fost nevoiți să estimeze manual cantitatea folosind o jojă. În contextul tranziției către sistemul metric, personalul a efectuat o conversie greșită a volumului în kilograme. În loc să multiplice litrii cu coeficientul de 0,8, angajații au folosit multiplicatorul de 1,77, specific sistemului imperial, rezultând un avion alimentat doar parțial.
Erorile de calcul au făcut ca aeronava să decoleze cu mai puțin de 10.100 kg de combustibil, deși necesarul pentru zborul până în Edmonton era de 22.300 kg. În timpul zborului deasupra Lacului Red, ambele motoare Pratt & Whitney JT9D s-au oprit brusc. Căpitanul Robert Pearson și secundul Mauriec Quintal au pierdut puterea motoarelor, rămânând doar cu instrumentele de urgență alimentate de baterii. Pentru a menține controlul asupra poziției avionului, piloții s-au bazat pe presiunea hidraulică oferită de o turbină de mici dimensiuni.
Echipajul a decis să aterizeze pe pista fostei baze militare de la Gimli, fără a ști că locul fusese transformat în Gimli Motorsports Park. În momentul incidentului, pe pistă se desfășura o competiție organizată de Winnipeg Sports Car Club, cu spectatori și mașini sport parcate de-a lungul traseului. Căpitanul Pearson, profitând de experiența sa de pilot de planor, a reușit să gestioneze coborârea manuală a trenului de aterizare și o aterizare dificilă pe ultimii metri, în ciuda exploziei a două cauciucuri.
Deși un mic incendiu a izbucnit la botul avionului, acesta a fost stins rapid de personalul de pe pistă cu ajutorul unui extinctor. Toți cei 69 de oameni de la bord au supraviețuit, unii pasageri suferind doar răni minore în timpul procesului de evacuare. Ancheta autorităților canadiene a evidențiat lacune în instruirea personalului și faptul că utilizarea simultană a sistemelor metrice și imperiale a creat confuzia fatală. Avionul, înregistrat C-GAUN, a fost reparat pe fața locului și a continuat să zboare încă 25 de ani.
Incidentul din 1983 rămâne un studiu de caz important în aviație privind riscurile erorilor de conversie matematică și importanța standardizării unităților de măsură. În perioada de tranziție de la sistemul imperial la cel metric, multe companii de transport au întâmpinat dificultăți operaționale. Acest eveniment a subliniat necesitatea unor protocoale de verificare strictă atunci când sistemele automate de monitorizare, precum cel de indicare a cantității de combustibil, nu mai sunt funcționale.