Joseph Anthony Tainter, autorul lucrării despre dinamica civilizațională, propune o perspectivă radicală asupra modului în care societățile își găsesc sfârșitul. Spre deosebire de alte teorii care vizionau declinul ca pe un proces de erodare a fundamentelor, Tainter susține că civilizațiile se prăbușesc din cauza procesului de creștere a complexității. Această creștere adaugă constant noi bucle și circuite de complexitate structurală, precum instituții, reguli și resurse, pentru a rezolva probleme tot mai dificile.
Problema centrală rezidă în faptul că fiecare soluție nouă aduce cu ea costuri masive de întreținere. Societățile ajung la un punct critic în care valoarea marginală a soluțiilor oferite este mult mai mică decât costul necesar pentru crearea și utilizarea mașinăriei complexe. În acest moment, societățile tind să renuně la complexitate, să se destructureze sau să treacă la un alt ciclu civilizațional bazat pe alte fundamente economice, culturale sau politice.
Analiza exemplului Imperiului Roman arată cum presiunea militară la granițe a fost „rezolvată” prin creșterea armatei și a administrației. Această strategie a generat costuri sociale enorme, acoperite prin devalorizarea monetară și creșterea taxelor pentru cei cu resurse puține. În final, povara a dus la o hemoragie de populație și la migrația sărăciei, un proces care, conform analizei, se regăsește și în contextul actual al Europei.
În România, procesul este descris ca fiind un „caz clinic școală”, unde creșterea birocrației nu este legată de complexitatea socială, ci de reducerea capacității de absorbție a forței de muncă. Statul și birocrația au devenit, în esență, centre care agravează problemele sociale prin aplicarea unor pseudo-soluții. Această complexitate este descrisă ca o iluzie menită să mențină privilegiile și accesul la resurse pentru anumite grupuri de interese.
Societățile de periferie suferă nu doar prin creșterea complexității, ci și prin hemoragii de resurse și prin distrugerea modelelor care pot susține creativitatea. Se observă o tendință de înlocuire a competenței cu spectacolul și a dezvoltării spirituale cu un impuls sub-rațional. Această degradare, care afectează centrul civilizației, a început în interiorul sistemelor, înainte de a se extinde spre periferie, similar modului în care s-a întâmplat în Roma.
În contextul actual, discuțiile despre securitatea europeană și revizuirea capacităților militare sunt prezente în dezbaterea publică. În același timp, dificultățile economice și lipsa locurilor de muncie rămân teme sensibile, evidențiate de reacțiile cetățenilor care se confruntă cu o realitate economică dificilă și o scădere a nivelului de trai.