Suedenii sunt chemați la urne duminică pentru primele alegeri parlamentare organizate după integrarea țării în NATO. Acest proces electoral este privit ca un moment critic, având valoarea unui referendum privind posibilitatea ca extrema dreaptă să preia controlul guvernării într-o țară istoric progresistă. Secțiile de vot s-au deschis la ora 06:00 GMT, urmând să funcționeze până la ora 18:00 GMT pentru toți cetățenii.
Incertitudinea este prezentă în urma reducerii avantajului blocului de centru-stânga față de dreapta aflată la putere. Magdalena Andersson, din partea Social-Democraților, este considerată favorită pentru a reveni la funcția de prim-ministru, însă diferența față de adversari s-a diminuat semnificativ în ultimele zile. Alianța de centru-stângă trebuie să gestioneze o coaliție complexă între partide precum Verzii, Partidul de Stânga și Partidul de Centru, care au divergențe pe teme precum impozitarea miliardarilor.
Prim-ministrul în exercițiu, Ulf Kristersson, lider al Partidului Moderaților, urmărește un al doilea mandat consecutiv. Acesta a promis că va oferi portofolii ministeriale partidului condus de Jimmie Akesson, Democrații din Suedia, o formație cu rădăcini în mișcarea neonazistă. Kristersson susține că, de la anul 2022, cooperarea cu acest partid a permis scăderea prețurilor la energie și alimente, precum și reducerea numărului de solicitanți de azil.
Politica de imigrație rămâne un punct central de dispută între principalele forțe politice. În timp ce guvernul a eliminat statutul de rezident permanent pentru anum certain refugiați, deputatul Mattias Karlsson, apropiat de Jimmie Akesson, insistă pe aplicarea strictă a culturii și legilor suedeze. O poziție similară este susținută de Birgitta Ohlsson, care avertizează că intrarea Democraților din Suedia în guvern ar avea un impact negativ asupra valorilor progresiste.
Analistul Jan Guillou a descris aceste alegeri ca fiind un test pentru viitorul țării, întrebându-se dacă Suedia se îndreptă spre o pantă de extremă dreaptă. În acest context, există o convergență între dreapta și stânga pe anumite subiecte, precum sprijinul pentru Ucraina sau rearmarea țării. Istoric, Lars Tragardh a observat o tendință de normalizare a partidei de extremă dreaptă în cadrul spectrului politic major.
Aceste alegeri parlamentare se încadrează într-un context de schimbări politice semnificative în Europa, unde partidele de extremă dreaptă câștigă teren. În Germania, de exemplu, victoria partidei AfD a declanșat proteste în diverse landuri, iar în alte regiuni, sondajele arată un suport de până la 35% pentru mișcări similare. Această evoluție subliniază o schimbare de paradigmă în stabilitatea politică a continentului.