Guvernul american a coordonat expulzarea a peste 25.000 de persoane către țări terțe, bazându-se pe acorduri secrete încheiate cu 35 de state. Această strategie vizează primirea unor persoane care nu au nicio legătură cu statele gazdă, dar care nu pot fi returnate legal în țările lor de origine. Procesul a început după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, în ianuarie 2025, extinzându-se rapid către regiuni din America Latină, Africa și Pacific.
Investigația realizată de consorțiul Forbidden Stories, implicând 72 de jurnaliști din 23 de instituții media, arată că Washingtonul a alocat cel puțin 410 milioane de dolari pentru aceste operațiuni. Suma este direcționată către guvernele gazdă sau către agenții ONU care permit transferurile. Până la data de 31 august 2026, datele indică faptul că 25.447 de persoane au fost transferate în 28 de țări, dintre care aproximativ 20.000 au fost trimise doar în Mexic.
Operațiunile sunt gestionate de un serviciu nou, Biroul de Remigrare, creat în mai 2025, condus de diplomatul Christian Jove Ehrhardt. Acesta a coordonat negocierile și plățile, inclusiv vizite în Camerun, unde Washingtonul a semnat un protocol de înțelegere. În acest context, SUA au oferit un program de asistență în sănătate de 400 de milioane de dolari pe cinci ani și au deblocat 30 de milioane de dolari pentru UNHCR în Camerun, pentru a facilita procesul de întoarcere voluntară.
Acordurile implică și plăți directe către guvernele unor state mici, precum Palau, care a acceptat primirea a 75 de cetățeni din țări terțe pentru 7,5 milioane de dolari. În Eswatini au ajuns deja 32 de persoane, într-un acord de cinci milioane de dolari care prevede primirea a 160 de persoane. Din totalul de 410 milioane de dolari alocați, 81 de milioane merg către guvernele semnatare, restul fiind distribuit către OIM și UNHCR.
Juriștii avertizează că persoanele expulzate ajung într-un „vortex juridic” odată ce ating aceste țări terțe. Ele sunt reținute într-un stat necunoscut, fără a fi inculpate și, în multe cazuri, fără a beneficia de drepturi fundamentale. Deși UNHCR susține că folosește fondurile americane doar pentru a întări sistemele de azil, OIM a recunoscut că Washingtonul folosește ajutorul financiar pentru a favoriza propriile prioritare, deși acceptă banii pentru a ajuta migranții.
Aceste măsuri de control al migrației reflectă o schimbare majoră în politica externă a Statelor Unite, utilizând presiuni economice și diplomatice pentru a gestiona fluxurile de persoane. Washingtonul a folosit amenințări cu taxe vamale sau suspendarea vizelor pentru a determina statele africane să accepte aceste transferuri. Această abordare marchează o utilizare intensivă a instrumentelor financiare și a agențiilor internaționale pentru a implementa decizii de securitate națională.