Un nou studiu științific de amploare sugerează că liliecii ar fi apărut cel mai probabil pe continentul european în timpul paleocenului târziu. Cercetătorii estimează că acest proces evolutiv a avut loc în urmă cu aproximativ 65-60 de milioane de ani. Această descoperire oferă o perspectivă nouă asupra istoriei acestor mamifere, punând capăt unor decenii de dezbateri privind regiunea exactă a apariției lor, în loc de Africa, Asia sau America de Nord.
Echipa de cercetare, formată din 137 de experți din 64 de țări, a utilizat o metodă complexă care combină datele genomice cu dovezile fosile. Studiul a analizat 103 genomuri de lilieci, incluzând 42 de ansambluri la nivel cromozomial care acoperă toate cele 21 de familii de lilieci recunoscute în prezent. Pentru a reconstitui această istorie evolutivă, cercetătorii au integrat și date provenite de la 44 de fosile de lilieci găsite în trecut.
Rezultatele publicate în revista Nature indică faptul că, după apariția în Europa, descendenții acestor mamifere s-au răspândit ulterior către Africa. Pe măsură ce speciile au continuat procesul de diversificare, grupuri distincte au migrat către America, Asia și Australia. Această serie de migrații a dus la formarea principalelor linii genealogice de lilieci pe care le întâlnim astăzi în întreaga lume, contribuind la succesul lor biologic global.
Cercetarea oferă indicii esențiale despre originea zborului propulsat și a ecolocației, două trăsături definitorii pentru aceste animale. Analiza fosilei de liliac Vielasia sugerează că capacitatea de a folosi sunetul pentru orientare exista deja într-o etapă foarte timpurie a evoluției. De asemenea, studiul indică faptul că atât zborul real, cât și ecolocația au apărut înainte ca grupurile moderne de lilieci să înceapă procesul de diversificare globală.
Proiectul Bat1K, care a permis aceste rezultate, este o inițiativă globală dedicată secvențierii genomurilor tuturor speciilor de lilieci actuale. Oamenii de știință au reușit să reconstruiască computațional și genomul strămoșului comun al tuturor speciilor de lilieci de astăzi. Această resursă genomică nouă va permite studierea modificărilor genetice legate de longevitate, rezistența la boli și capacitățile de zbor, oferind un instrument de cercetare fără precedent pentru biologi.
Liliecii reprezintă aproximativ o cincime din totalul mamiferelor vii de pe planetă și sunt singurele mamifere capabile de zbor real și susținut. Această caracteristică unică, alături de capacitatea de a vâna în întuneric, le conferă un rol ecologic crucial în numeroase ecosisteme. Multe specii sunt recunoscute pentru rezistența neobișnuită la boli și pentru durata de viață mai lungă comparativ cu alte mamifere de dimensiuni similare.