Sari la conținut
Ultima oră Studiile academice confirmă existența curbei fericirii: vârsta de 47 de ani reprezintă pragul minim de satisfacție
Află Știrile
Externe

Studiile academice confirmă existența curbei fericirii: vârsta de 47 de ani reprezintă pragul minim de satisfacție

Cercetările internaționale indică faptul că vârsta de 47 de ani este punctul de minim al bunăstării subiective, urmând o recuperare treptată.

3 min citire
Studiile academice confirmă existența curbei fericirii: vârsta de 47 de ani reprezintă pragul minim de satisfacție
Foto: Adevărul

Cercetările internaționale recente arată că există o vârstă specifică la care nivelul fericirii atinge cel mai scăzut punct statistic. Conform modelelor identificate în zeci de țări, atât dezvoltate, cât și în curs de dezvoltare, acest prag de scădere a satisfacției de viață se situează în jurul vârstei de 47 de ani. Fenomenul este descris de economiști și cercetători prin termenul de „curba fericirii”, care reprezintă o formă de U a stării de bine pe parcursul existenței.

Economistul David G. Blanchflower, profesor la Dartmouth College și fost membru al comitetului de politică monetară al Băncii Angliei, a publicat în 2020 un studiu amplu pe acest subiect. Lucrarea sa analizează date din 132 de țări și concluzionează că punctul minim al bunăstării subiective este de 47,2 ani în țările dezvoltate și de 48,2 ani în țările în curs de dezvoltare. Blanchflower a subliniat că acest model în formă de U persistă indiferent de venit, statut marital sau speranța de viață.

Analizele efectuate de cercetători au confirmat că acest fenomen nu este doar o simplă convenție socială, ci un model recurent. Publicația Berkeley Greater Good notează că, chiar și după controlul unor factori precum sănătatea, angajarea, statutul marital sau cel de părinte, curba în formă de U a persistat cu un minim între 47 și 49 de ani. De asemenea, studiile au indicat că acest model apare în contexte culturale diverse, ceea ce întărește ideea unei regularități empirice robuste.

Scăderea fericirii la mijlocul vieții poate fi atribuită unor multiple factori care se suprapun între vârstele de 40 și 50 de ani. Oamenii se confruntă cu responsabilități crescute, precum îngrijirea copiilor și sprijinirea părinților vârstnici, alături de primele semne vizibile ale îmbătrânirii fizice. Există și o componentă de reevaluare a realizărilor personale, unde indivizii compară așteptările din tinerețe cu realitatea atinsă, proces care poate genera o perioadă de nemulțumire și o „criză a sensului”.

Interesant este faptul că acest model de scădere a stării de bine a fost identificat și în cercetările efectuate asupra primatelor, precum urangutanii și cimpanzeii. Această observație sugerează că fenomenul ar putea avea o componentă biologică sau evolutivă, dincolo de factorii sociali. Totuși, cercetările nuanțează tabloul, menționând că după vârsta de 50 de ani, fericirea tinde să crească din nou datorită acceptării limitelor personale și a reducerii presiunilor sociale.

În cadrul studiilor de bunăstare subiectivă, cercetătorii urmăresc modul în care percepția indivizilor asupra propriei vieți evoluează în funcție de contextul socio-economic. Deși modelele statistice precum cel identificat de Blanchflower oferă o imagine de ansamblu asupra unor tendințe de grup, experiența fiecărui om rămâne influențată de factori individuali. Datele arată că vârsta de 47 de ani reprezintă un punct de inflexiune, nu un destin imuabil.

Surse

Sursa: Adevărul

Tot în Externe