În martie 1486, în apropierea actualului municipiu Suceava, Ștefan cel Mare a disputat o bătălie decisivă cu armata otomană. Conflictul s-a desfășurat în zona Șcheia, localitate situată la vest de Suceava, unde se află și ruinele Cetății de Apus a Sucevei. Această confruntare a reprezentat ultima luptă directă purtată de domnitorul moldovean împotriva turcilor, într-un moment în care acesta se afla la apogeul puterii sale politice și militare.
Expediția otomană a fost ordonată de sultanul Baiazid al II-lea și condusă de Bali bey Malkocioglu și Iskender bey. Aceștia au pătruns în Moldova în luna februarie, în afara sezonului obișnuit de campanii, în timp ce Ștefan cel Mare se afla în Polonia. Armata a avansat pe Valea Siretului spre Cetatea de Scaun a Sucevei, având misiunea de a-l înlocui pe voievod cu Hronoda, un văr de-ai acestuia, pentru a elimina rezistența Moldovei.
În timpul luptei de pe 6 martie, forțele moldovenești, deși mai puține la număr, au avut dificultăți mari, iar Ștefan cel Mare a pierdut prima parte a confruntării. Domnitorul a căzut de pe cal și a rămas blocat sub cadavrele căzăutului de pe câmpul de luptă, fiind considerat mort de oștii otomane. În acest interval, Hronoda a fost proclamat voievod chiar pe câmpul de luptă, deoarece inamicii erau convinși că voievodul moldovean a încetat să mai trăiască.
Destinul domnitorului a fost salvat de aprodul Purice, care l-a găsit pe Ștefan și l-a ajutat să încalece din nou pe cal. Conform cronicarului Ion Neculce, Purice i-a oferit sprijinul necesar pentru a reveni în luptă, moment în care domnitorul i-a promis schimbarea numelui în Purice Mov. În paralel, un alt boier, Pântece, a reușit să-l ducă pe Hronoda în fața lui Ștefan cel Mare, după ce acesta din urmă a fost recuperat de la morți.
După ce războinicii moldoveni l-au văzut pe Ștefan în fruntea oștii, aceștia s-au reorganizat și au obținut victoria finală asupra trupelor otomane. Deși a câștigat bătălia, evenimentul a lăsat urme politice, deoarece, lipsit de ajutor de la vecini, Ștefan cel Mare a decis ulterior să încheie pace cu otomanii și să plătească tribut. Acest compromis i-a permis să finalizeze o domnie de 47 de ani de conducere neîncetată în Moldova.
Istoria Moldovei a fost marcată de ascensiunea unor familii boierești care au jucat roluri cruciale după astfel de evenimente de moment. Aprodul Purice a fost boierit în urma acestui gest, iar familia sa a purtat ulterior numele de Movilă. Dinastia Movileștilor a avut o prezență semnificativă în istoria regiunii, reușind să instaleze șapte domni ai Țărilor Române în perioada cuprinsă între anii 1595 și 1634.