O descoperire arheologică recentă realizată în junglele Americii Centrale a scos la iveală un sistem de purificare a apei utilizat de mayași acum aproximativ 2.000 de ani. Cercetătorii au identificat dovezi ale unui mecanism de filtrare naturală în rezervorul Corriental, situat în vechiul oraș Tikal, din actualul Guatemala. Acest sistem ingenios, bazat pe proprietăți minerale specifice, ar putea rămâne o soluție eficientă chiar și în contextul tehnologic al secolului XXI.
Analizele efectuate asupra sedimentelor din rezervor au indicat utilizarea unui amestec format din zeolit și cuarț cristalin pentru tratarea apei. Zeoliții sunt minerale poroase, pe bază de aluminosilicați, care funcționează ca o „sită moleculară” prin capacitatea de a reține anumite substanțe. Această combinație de materiale naturale a fost folosită pentru a reduce contaminanții din apa care ajungea în depozitul de stocare, oferind o calitate superioară față de alte surse.
Materialele folosite în acest proces de filtrare nu erau disponibile în imediata apropiere a rezervorului Corriental. Cercetătorii au identificat o sursă probabilă a acestor minerale la aproximativ 29 de kilometri distanță de Tikal, în zona Bajo de Azúcar. Această observație sugerează că mayașii au înțeles beneficiile acestor depozite minerale și au transportat materialele necesare în oraș pentru a reproduce efectul de purificare a apei.
Kenneth Barnett Tankersley, arheolog la Universitatea din Cincinnati și autorul principal al studiului, subliniază competența inginerească a acestui popor. El menționează că, în ceea ce privește gestionarea apei, mayașii erau cu milenii înaintea unor civilizații precum Grecia, Roma, India sau China. Deși sistemul nu garantează eliminarea tuturor microorganismelor, acesta demonstrează o capacitate avansată de adaptare la nevoile de supraviețuire într-un mediu complex.
Gestionarea resurselor hidrice era o necesitate critică pentru locuitorii din Tikal, din cauza substratului de calcar poros care favoriza infiltrarea apei. Secetele sezoniere impunau stocarea apei de ploaie, însă menținerea calității acesteia era o provocare constantă. În timp ce alte rezervoare din oraș au prezentat urme de contaminare cu mercur sau cianobacterii toxice, rezervorul Corriental a păstrat o calitate mai bună datorită sistemului de filtrare.
Accesul la apă dulce și sigură rămâne o problemă globală, având în vedere că doar aproximativ 2,5% din volumul total de apă de pe Pământ este apă dulce. Chiar și sursele naturale pot fi afectate de bacterii, virusuri sau substanțe din sol. Această realitate face ca studiul vechilor metode de purificare să fie relevant pentru înțelegerea modului în care civilizațiile antice au gestionat riscurile sanitare.