Un nou studiu științific propune o schimbare radicală în modul în care înțelegem evoluția Sistemului Solar după moartea Soarelui. Cercetătorii susțin că orbitele planetelor exterioare, respectiv Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, ar putea deveni instabile la aproximativ un miliard de ani după transformarea Soarelui într-o pitică albă. Această descoperire contrazice calculele anterioare, care indicau o stabilitate mult mai îndelungată a acestor corpuri cerești în sistemul nostru.
Evoluția stelară a fost analizată de cercetători de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech), care au studiat modul în care moartea lentă a Soarelui va afecta planetele gigantice. Estimările vechi sugerau că aceste planete ar putea rămâne pe orbite stabile timp de aproximativ un miliard de miliarde de ani, o perioadă care depășește vârsta actuală a Universului. Noile rezultate arată însă că acest scenariu de stabilitate extremă este greșit.
Cercetarea subliniază că procesul de pierdere a masei Soarelui nu va fi unul uniform, așa cum au presupus mulți oameni de știință, inclusiv Isaac Newton. În loc de o pierdere lentă și constantă, steaua va trece prin episoade violente de expulzare a materiei. Aceste evenimente vor produce impulsuri numite „șocuri stocastice”, care vor influența direct stabilitatea gravitațională a planetelor din sistem, accelerând procesul de destabilizare a orbitelor.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa a utilizat supercomputere de înaltă performanță și câteva sute de simulări numerice avansate de tip N-body. Cercetătorii au creat un model virtual care include Soarele și planetele Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, calculând evoluția vitezei și a poziției acestora. Studiul a testat sute de variante ale modelului pentru a obține o concluzie comună, fără a utiliza instrumente de inteligență artificială.
În etapa de transformare, Soarele va deveni o gigantă roșie, proces prin care Pământul, Venus și Mercur vor fi înghițite, lăsând doar Marte ca planetă interioară supraviețuitoare. Ulterior, Soarele se va răci rapid și se va micșora până la jumătate din dimensiunea sa actuală, devenind o pitică albă. Studiul, intitulat „Instabilitatea finală a Sistemului Solar, declanșată de pierderea stocastică de masă a Soarelui”, a fost publicat în revista The Astrophysical Journal Letters.
Sistemul Solar are în prezent o vechime de 4,57 miliarde de ani, iar Soarele se află la aproximativ cinci miliarde de ani de transformarea sa în gigantă roșie. Acest proces de evoluție stelară este unul natural, marcat de schimbări majore de masă și dimensiune, care determină soarta fiecărui corp ceresc din apropierea stelei noastre centrale pe parcursul miliardelor de ani care vor urma.