Serbia traversează o perioadă istorică sub conducerea lui Aleksandar Vucic, care a ocupat funcția de președinte din 2014, după ce a fost prim-ministru. În acest interval, țara a devenit cea mai mare economie din Balcanii de Vest, într-o regiune unde interesele Uniunii Europene se ciocnesc cu cele ale Rusiei și Chinei. Transformarea economică a fost marcată de o creștere accelerată a indicatorilor de performanță și de o schimbare profundă a infrastructurii naționale.
Indicatorul privind salariul mediu net a cunoscut o ascensiune de peste 180% față de anul 2012, când acesta era de 366 de euro. Conform datelor, în iulie 2026, salariul mediu net în Serbia va ajunge la 1.032 euro, o valoare care se apropie de nivelul din România, unde salariul mediu net pe economie a fost de 1.063 euro în august. Această evoluție reflectă o dinamica economică intensă, în condițiile în care PIB per capita din Serbia va ajunge la 15.934 de euro anul viitor.
Infrastructura de transport a suferit modificări majore, cu 686 de kilometri de autostrăzi și drumuri expres construiți în ultimii 13 ani. Această cantitate depășește tot ce s-a construit în perioada de 70 de ani precedentă, iar încă 400 de kilometri de drumuri de importanță majoră sunt în prezent în proces de construcție. Aleksandar Vucic a menționat și proiecte de dezvoltare imobiliară masive, precum „Belgrade Waterfron”, ca parte din transformarea vizibilă a țării.
Piața muncii a cunoscut o schimbare radicală, de la o rată a șomajului de aproape 26% în 2012, la doar 7% în această vară. Deși Serbia a pierdut 500.000 de cetățeni din 2012, numărul persoanelor cu loc de muncă formal este acum cu 500.000 mai mare decât în perioada respectivă. În ceea ce privește datoria, aceasta a scăzut de la 77% din PIB, când Aleksandar Vucic a devenit premier, la nivelul actual de 43% din PIB.
Investițiile străine directe au atins un total de 55 de miliarde de euro între 2007 și 2025, cu un vârf de 5,2 miliarde de euro în 2024. China conduce la valoarea proiectelor, cu o cotă de peste 20%, urmată de Germania cu 12% și Italia cu 10%. Deși Germania este cel mai mare investitor ca număr de proiecte (peste 14%), China a devenit un partener strategic, vizând acum și sectoare precum tehnologia de vârf și inteligența artificială.
Serbia deține statut de candidat la aderarea la UE din 2012, însă procesul de negocieri a stagnat. Această situație a facilitat apropierea țării de Rusia, de unde se importă gaze naturale, și de China. Politica externă a permis achiziționarea gazelor la un preț de 318 dolari pe mia de metri cubi, comparativ cu prețul de 870 de dolari din septembrie, consolidând astfel legăturile cu partenerii non-europeni.