Jonathan, o broască țestoasă gigant de Aldabra în vârstă de 194 de ani, este recunoscut oficial ca fiind cel mai bătrân animal terestru de pe planetă. Locuind pe insula Sfânta Elena, în Atlanticul de Sud, acest exemplar a devenit subiectul unui studiu publicat în revista Science Advances. Cercetătorii analizează genomul și epigenomul său pentru a înțelege cum poate atinge o vârstă atât de avansată fără a suferi degradări biologice majore.
Analiza detaliată a materialului genetic a relevat prezența a 287 de variante genetice specifice. Aceste variante sunt asociate direct cu protecția împotriva daunelor celulare care se acumulează pe parcursul timpului. Justin Gerlach, cercetător la Universitatea Cambridge, a subliniat că animalul posedă gene deosebit de eficiente pentru repararea ADN-ului și pentru reducerea proceselor de inflamație. Aceste mecanisme permit menținerea funcțiilor esențiale chiar și la o vârstă extrem de înaintată.
Un factor crucial în longevitatea lui Jonathan este rata metabolică extrem de scăzută în comparație cu cea a oamenilor. Acest proces biologic înseamnă că în celule au loc mai puține reacții chimice, ceea ce limitează acumularea de daune în ADN. În plus, echipa de cercetători a observat că mitocondriile, structurile responsabile pentru producerea energiei celulare, sunt surprinzător de bine conservate. Dr. Stephen Clark a menționat că aceste rezultate seamănă cu datele observate la supercentenarii umani.
Echipa de cercetare intenționează să transforme aceste descoperri genetice în soluții medicale concrete pentru oameni. Dr. Stephen Clark, fondatorul Fundației Kallel din Nashville, a explicat că scopul este dezvoltarea unor medicamente care să îmbunătățească sănătatea mitocondrială umană. Studiile clinice pe oameni sunt programate să înceapă în următorul an sau în cel de după. Obiectivul final este utilizarea genomului lui Jonathan ca o hartă a rezilienței celulare pentru tratamente viitoare.
Deși Jonathan este un simbol al longevității, cercetătorii subliniază necesitatea unor studii suplimentare pe alte specii. Handan Melike Dönertaș, cercetător în genomică la Universitatea Tehnică din Orientul Mijlociu, susține că compararea acestui individ extrem cu alte țestoase Aldabra este esențială. Ylenia Chiari, profesor asociat la Universitatea din Nottingham, adaugă că aceste mecanisme complexe ar putea oferi informații transferabile și în domeniul cercetării asupra cancerului. În prezent, Jonathan cântărește aproximativ 180 de kilograme.
Istoricul acestui animal este unul remarcabil, având în vedere că a ajuns pe insula Sfânta Elena în anul 1882. Jonathan a fost oferit ca dar exotic lui Sir William Grey-Wilson, care a ocupat funcția de guvernator al insulei. Această mutare i-a salvat viața, deoarece în secolul XIX țestoasele gigantice erau adesea capturate de echipajele navale pentru a servi drept hrană în timpul călătoriilor lungi pe oceane.