O dispută începută după decesul unei femei în München s-a transformat într-un scandal academic de amploare, implicând fabricarea unei cărți falsificate. Otto Z. a încercat să compromită reputația lui Matthias Graw, director al Institutului de Medicină Legală din cadrul Universității Ludwig Maximilian din München, prin acuzații de plagiat. Disputa a luat amploare după ce Otto Z. a contestat modul în care specialiștii au examinat trupul mamei sale, Doria, în urma decesului survenit în iunie 2020.
Elementul central al acuzației a fost un volum intitulat Colchicine – 100 Years of Research, care pretindea că a fost publicat în 1982. Această carte falsă includea articole și un text introductiv pus pe seama Elenei Ceaușescu, menționând un simpozion științific desfășurat la Târgu Neamț sub patronajul acesteia. Prin această asociere cu perioada comunistă din România, autorul acuzației a încercat să creeze o aparență de autenticitate și să ofere o sursă aparentă mai veche decât teza de doctorat a lui Matthias Graw.
Strategia a vizat utilizarea unor fragmente și imagini care apăreau și în teza de doctorat susținută de Matthias Graw în 1987 la Universitatea din Hamburg. În versiunea construită de Otto Z., volumul ar fi fost publicat cu cinci ani înainte de lucrarea academică, ceea ce sugera că profesorul ar fi preluat materiale dintr-o sursă existentă. În anul 2022, au fost formulate suspiciuni conform cărora aproximativ 80% din teză ar fi fost copiat din această carte fabricată.
Universitatea din Hamburg a analizat sesizarea și a descoperit că volumul nu putea fi identificat în cataloagele bibliotecilor, existând neconcordanțe tehnice grave. Evaluarea oficială a concluzionat că acuzația nu era susținută și că volumul era fals, fiind construit special pentru a reproduce pasaje din teza lui Graw. Ancheta a arătat că Otto Z. a apelat la persoane plătite pentru a redacta și pregăti această carte, cu scopul de a crea o sursă fictivă care să pară plauzibilă.
În urma procesului, instanța din München l-a condamnat pe Otto Z. la doi ani de închisoare cu suspendare pentru înșelăciune, defăimare și falsificarea de documente. Pe lângă sentința penală, acesta a fost obligat să plătească 210.000 de euro drept despăgubiri către Matthias Graw și o sumă de 15.000 de euro către statul german. Decizia a fost pronunțată în apel, în iulie 2026, după o condamnare inițială primită în anul 2025.
În istoria academică, integritatea surselor este esențială pentru validarea oricărei cercetări, iar verificarea cronologiei este un pas critic în combaterea plagiatului. Cazul evidențiază riscul reprezentat de documentele falsificate care pot fi introduse în disputele academice pentru a simula o bază de date istorică. Verificarea existenței unei publicații în cataloagele oficiale rămâne un mecanism fundamental de apărare împotriva acuzațiilor nefondate de copiere a materialelor.