Un nou raport științific, intitulat Planetary Health Check 2026, avertizează că șapte dintre cele nouă sisteme vitale care susțin stabilitatea și reziliența Pământului au fost deja depășite. Analiza, realizată de o echipă formată din peste 60 de oameni de știință, evidențiază faptul că unele dintre aceste limite au intrat deja în „zona de pericol”. Această situație crește riscul apariției unor efecte grave și ireversibile asupra întregii planete.
Niklas Kitzmann, editorul principal al raportului și cercetător la Planetary Boundaries Science Lab din cadrul Potsdam Institute for Climate Impact Research din Germania, a comparat evaluarea actuală a planetei cu o analiză de sânge efectuată unui pacient. El a declarat pentru Live Science că, dacă un pacient ar prezenta astfel de rezultate la analize, ar trebui trimis imediat la terapie intensivă. Cercetătorul subliniază că Pământul începe să trimită facturile pentru depășirea acestor limite planetare.
În anul 2025, acidificarea oceanelor a devenit a șaptea și cea mai recentă limită depășită, alături de alte șase categorii critice. Acestea includ modificarea rezervelor de apă dulce, schimbarea utilizării terenurilor, schimbările climatice, modificarea fluxurilor biogeochimice, introducerea unor entități noi și modificarea integrității biosferei. Doar diminuarea stratului de ozon stratosferic și creșterea încărcării atmosferei cu aerosoli se mențin la niveluri sigure, cel puțin la scară globală, conform datelor prezentate.
Sistemul de evaluare folosește o metodologie similară cu un semafor, unde roșul indică „zona de pericol”. Schimbările climatice, modificarea fluxurilor biogeochimice, introducerea unor entități noi și modificarea integrității biosferei se află deja în această zonă critică. Pe de altă parte, acidificarea oceanelor, modificarea rezervelor de apă dulce și schimbarea utilizării terenurilor sunt clasificate în categoria de risc în creștere, indicând o evoluție îngrijorătoare a stării mediului.
Printre problemele identificate se numără emisiile de gaze cu efect de seră, excesul de azot și fosfor în mediu, microplasticele și „substanțele chimice eterne”, precum și degradarea ecosistemelor. Consecințele sunt deja vizibile prin creșterea frecvenței valurilor de căldură, pierderea ghețarilor și albirea coralilor. Niklas Kitzmann menționează că, deși există o fereastră de oportunitate pentru a inversa curbele de degradare, timpul rămâne un factor limitativ critic.
Evaluarea limitelor planetare reprezintă un cadru de referință internațional utilizat pentru a înțelege capacitatea de regenerare a sistemelor naturale. Această abordare permite științificilor să monitorizeze interconectarea elementelor care mențin echilibrul global. Prin identificarea pragurilor de siguranță, comunitatea internațională poate prioritiza acțiunile necesare pentru a preveni colapsul sistemelor biologice și climatice de care depinde viața pe Pământ.