O specie de țestoase gigantice, care fusese considerată dispărută de aproximativ 150 de ani, a fost redescoperită în Insulele Galapagos. Cercetătorii au identificat aceste reptile pe vulcanul Wolf, situat în vârful nordic al insulei Isabela, după ce acestea fuseseră considerate extincte de la dispariția liniei Floreana în jurul anului 1850. Această descoperire remarcabilă a permis inițierea unor programe de reproducire și eliberare în mediul natural pentru restaurarea ecosistemului arhipelagului.
Istoria acestor reptile este strâns legată de activitatea piraților și a vânătorilor de balene care au vizitat arhipelagul începând cu secolul al XVI-lea. Din cauza capacității lor de a supraviețui până la un an fără hrană sau apă, țestoasele erau capturate pentru a fi transportate pe nave ca provizii proaspete. În doar două secole, între 100.000 și 200.000 de exemplare au dispărut de pe insule, afectând biodiversitatea locală și studiile evoluționiste de tipul celei realizate de Charles Darwin.
După descoperirea lor pe vulcanul Wolf în anul 2000, probele de sânge analizate de geneticienii de la Universitatea Yale au confirmat legătura cu linia Floreana. Există două ipoteze privind prezența lor pe insula Isabela: transportul natural prin viituri sau, mai probabil, intervenția umană. Pirații sau vânătorii de balene ar fi putut abandona aceste animale pe insulă, fie din accidente, fie pentru a reduce greutatea navelor înainte de a intra în Pacific.
Centrul de creștere a țestoaselor terestre Fausto Llerena gestionează procesul de reproducire și creștere a acestor reptile hibride. Personalul, precum rangerul Freddy Villalba, supraveghează incubarea ouălor la temperaturi controlate, unde 29,5°C determină dezvoltarea femelelor, iar 28°C produce masculi. După patru luni de incubație și o lună de protecție într-un mediu controlat, puii sunt hrăniți cu frunze de „urechi de elefant” până când devin suficient de rezistenți pentru viața în sălbăticie.
În februarie 2026, un grup de 158 de pui a fost eliberat pe Insula Floreana, fiind monitorizați prin satelit cu ajutorul tehnologiei NASA. Acești pui sunt descendenți ai exemplarelor găsite pe vulcanul Wolf și au demonstrat o capacitate de adaptare remarcabilă în captivitate. James Gibbs a subliniat că aceste animale sunt extrem de productive, producând o medie de 60 de pui pe an, ceea ce contribuie direct la refacerea populației de țestoase din regiune.
Țestoasele gigantice joacă un rol de „ingineri ecosistemici”, fiind esențiale pentru dispersarea semințelor prin tractul lor digestiv și pentru modificarea habitatelor prin saparea vegetației. Aceste eforturi de conservare, care au permis creșterea a peste 9.000 de exemplare în ultimii 60 de ani, vizează și eliminarea speciilor invazive precum caprele sau porcii. Restaurarea acestor reptile ajută la menținerea dinamicii ecologice necesare pentru întreaga comunitate de plante și animale din Insulele Galapagos.