În anul 1964, CIA a pus în desfășurare un experiment neobișnuit prin care a încercat să utilizeze pisici ca agenți de spionaj sub acoperire. Programul, cunoscut sub numele de Acoustic Kitty, viza colectarea de informații în zone unde prezența unui agent uman ar fi fost extrem de periculoasă. Această inițiativă a luat însă o întorsătură neașteptată din cauza dificultăților de control ale animalelor și a eșecurilor tehnice de pe teren.
Pentru implementarea acestui plan, specialiști și medici veterinari au procedat la implantarea unui microfon în urechea pisicii. În plus, un transmițător minuscul a fost plasat sub pielea animalului, în timp ce o antenă a fost integrată direct în blană. Scopul final era ca felina să circule prin zonele de interes și să capteze conversații importante, acționând ca un dispozitiv de ascultare mobil și aproape invizibil pentru inamici.
Succesul operațiunii a fost pus la îndoială încă de la început, existând mărturii despre un eșec fatal la prima misiune. Victor Marchetti, fost asistent special al directorului adjunct al CIA, a susținut că pisica a fost călcată de un taxi imediat după ce a fost lăsată din dubă într-un parc. Deși CIA a contestat această versiune, oficialii agenției au recunoscut ulterior că este extrem de dificil să controlezi traseul unei pisici.
În contrast cu eșecul felinelor, Proiectul OXYGAS, care a implicat utilizarea delfinilor, a oferit rezultate mult mai concrete. Delfinii au fost dresați să identifice ambarcațiunile și să plaseze dispozitive de ascultare sau urmărire în porturi. Deși programul a fost predat armatei SUA în 1970, utilizarea mamiferelor marine pentru detectarea minelor și urmărirea țintelor continuă și astăzi în cadrul Programului de Mamifere Marine al Marinei Militare americane.
Utilizarea animalelor în scopuri militare ridică probleme etice majore, conform experților în etică animală. Dr. Josh Milburn a subliniat că dresajul riguros necesar pentru spionaj poate cauza durere și frustrare animalelor, negându-le autonomia. Mai mult, transformarea pisicilor în dispozitive de înregistrare le poate transforma în ținte militare legitime, punând în pericol întreg specia în cazul în care adversarii decid să le atace pentru a opri colectarea de date.
Istoricul utilizării animalelor în conflicte și în activități de securitate este unul lung, de la utilizarea câinilor în luptele de teren până la tehnologiile moderne de detectare. În prezent, deși tehnologia de spionaj este mult mai sofisticată, utilizarea animalelor rămâne un subiect controversat din cauza impactului asupra bunăstării acestora și a riscurilor de imagine pentru instituțiile care le gestionează.