În timpul Războiului Rece, agenția de informații americană CIA a lansat un program experimental pentru a utiliza animale ca agenți secreți. Printre cele mai neobișnuite încercări a fost proiectul „Acoustic Kitty”, care viza transformarea pisicilor în dispozitive de ascultare mobile. Obiectivul principal era colectarea de informații în zone unde trimiterea unui agent uman ar fi fost extrem de periculoasă, profitând de faptul că animalele pot trece neobservate prin zonele de interes.
Pentru a realiza acest proiect, specialiști și medici veterinari au procedat la implantarea unor tehnologii complexe direct pe corpul animalelor. Într-una dintre urechile unei pisici a fost instalat un microfon, în timp ce sub piele a fost introdus un transmițător mic, iar o antenă a fost integrată în blană. După o perioadă de antrenament, pisicile erau pregătite să fie trimise în teren pentru a capta conversații importante, însă implementarea practică a dat rezultate dezamăgitoare.
Eșecul programului a fost cauzat, în principal, de imposibilitatea de a controla comportamentul animalelor în mediul liber. Un purtător de cuvânt al CIA a explicat faptul că pisicile tind să meargă oriunde vor, ceea ce a făcut ca urmărirea traseului lor să fie extrem de dificilă. Un memorandum dezclasificat din 1967 a confirmat că, deși antrenarea pentru distanțe scurte era posibilă, factorii de mediu și de securitate făceau ca tehnica să nu fie practică pentru nevoile de spionaj.
Există și controverse privind finalul misiunilor acestor animale, unele surse sugerând evenimente tragice. Victor Marchetti, fost asistent special al directorului adjunct al CIA, a susținut în cartea sa „The Agency: The Rise and Decline of the CIA” că prima pisică a fost călcată de un taxi în timpul unei misiuni într-un parc. Totuși, reprezentanții CIA au respins aceste afirmații, negând faptul că animalul a fost lovit de un vehicul în prima sa activitate pe teren.
Spre deosebire de eșecul cu pisicile, proiectul OXYGAS, care viza utilizarea delfinilor pentru spionaj marin, a avut o evoluție diferită. Această inițiativă a urmărit antrenarea delfinilor pentru a identifica ambarcațiuni sau pentru a instala dispozitive de ascultare în porturi. Deși CIA a încetat finanțarea proiectului în 1970, cercetările au fost transferate armatei americane. Astăzi, Marina SUA utilizează în continuare delfinii în cadrul Programului pentru Mamifere Marine pentru detectarea minelor și a țintelor.
Utilizarea animalelor în scopuri militare sau de intelligence nu este un fenomen nou, fiind utilizate încă din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. În cadrul Războiului Rece, tehnologia de monitorizare a evoluat rapid, trecând de la utilizarea unor animale pentru transportul de mesaje sau detectarea minelor, la încercări complexe de implantare de microfoane și dispozitive de urmărire, deși succesul acestor experimente a rămas limitat în funcție de specia aleasă.