Un fluier primitiv, realizat dintr-o scoică, a fost identificat ca fiind cel mai vechi instrument muzical descoperit pe teritoriul României. Obiectul datează de aproximativ 7.000 de ani și a fost găsit în cadrul unei campanii de cercetări sistematice desfășurate în anul 2018. Locul descoperirii este stațiunea arheologică Tărtăria – Gura Luncii, situată în județul Alba, o zonă cu o importanță istorică majoră pentru arheologia românească.
Artefactul a fost extras de la al doilea nivel de călcare, la o adâncime cuprinsă între 0,30 și 0,35 centimetri. Obiectul are o lungime de 105 mm, o lățime maximă de 45 mm și o greutate de 174 grame. Analizele efectuate arheologilor au indicat că piesa a fost realizată dintr-o rocă albicioasă, de tip sedimentar, care provine de fapt dintr-o scoică de stridie. Prin tehnici de observație și analize radiografice, echipa a putut identifica materialul brut utilizat pentru construcție.
Fluierul prezintă patru orificii, dintre care două comunică între ele prin analiză radiografică, iar al treilea a fost realizat vertical, străpunând orificiul longitudinal. Al patrulea orificiu este de natură naturală. Specialiștii au concluzionat că este vorba despre un fluier vertical fără dop, ceea ce presupune utilizarea lui într-o poziție verticală. Conform experților, acest instrument ar fi fost capabil să producă până la 12 sunete diferite, demonstrând o complexitate funcțională pentru perioada sa.
Arheologul Cristian Florescu, de la Muzeul Unirii din Alba Iulia, a explicat că piesa a fost recoltată direct din teren, transportată la sit și apoi prelucrată prin tăiere, cioplire și perforare. Calitatea execuției sugerează că meșterul de atunci avea cunoștințe avansate despre materiale, deoarece orificiile au fost realizate identic și cu mare grijă. Cristian Florescu a susținut, de asemenea, că obiectul ar fi putut avea un rol ritualic, fiind utilizat probabil de o clasă privilegiată din comunitate.
Scoica utilizată pentru acest instrument provine din bazinul transilvănean, din perioada neogenă. Aceasta a fost formată pe fundul Mării Sarmatice, un corp de apă continentală închis care a acoperit o parte mare din teritoriul României actuale acum aproximativ 30-40 de milioane de ani. Această mare este recunoscută în istorie ca fiind cel mai mare lac de pe planetă, oferind contextul geologic pentru materialele găsite în situl arheologic.
Situl arheologic Tărtăria este cunoscut și pentru alte descoperiri de o importanță globală. În urmă cu peste jumătate de secol, în această locație au fost găsite celebrele plăcuțe de lut care conțin semne pictografice vechi de peste șapte milenii. Conform unor specialiști, aceste tăblițe ar putea reprezenta cel mai vechi mesaj scris din întreaga istorie a omenirii, consolidând zona ca un punct central pentru studiul preistoriei.