Oamenii de știință au descoperit că sunetele produse de balene formează un cântec complex, o realizare care a început în anii 1950 și 1960. Această descoperire a demonstrat că aceste animale posedă caracteristici specifice limbajului uman. Procesul de identificare a acestor sunete a pornit de la utilizarea unor tehnologii militare, transformând modul în care omenirea percepe comunicarea în mediul marin și influențând mișcările de conservare la nivel global.
Totul a început în anul 1952, când inginerul american Frank Watlington monitoriza zona Bermudelor pentru a detecta activitatea seismică sau submarinele sovietice. Utilizând un hidrofon la începuturile sale, acesta a captat sunete triste și tulburătoare care se repetau timp de ore întregi. Frank Watlington a ajuns la concluzia că aceste emisiği sonore aparțineau balenelor cu cocoașă, realizând înregistrări care au schimbat perspectiva asupra acestor mamifere marine.
În 1967, Frank Watlington a prezentat aceste înregistrări biologilor acustici Katy și Roger Payne. Aceștia, împreună cu colaboratorii Scott McVay, Hella McVay și Eleanora D’Arms, au analizat materialul pentru a descifra tiparele sonore. Ei au observat că sunetele erau repetate în structuri lungi și previzibile. Roger Payne a explicat faptul că un sunet care este ritmic și se repetă este definit prin natura sa ca fiind un cântec.
Succesul cercetării a culminat în 1970 cu lansarea albumului Songs of the Humpback Whale, care a conținut cinci înregistrări speciale. Acest disc a devenit cel mai bine vândut album de sunete din natură, atingând peste 125.000 de exemplare vândute. Impactul a fost atât de mare încât un fragment a fost trimis celor 10,5 milioane de abonați National Geographic, reprezentând cea mai mare tirulare unică din istoria înregistrărilor.
Această descoperire a avut un rol crucial în protejarea speciilor de balene, care la începutul anilor 1970 erau în pragul extincției. Balenele cu cocoașă reprezentau atunci mai puțin de 5% din populația de dinainte de vânătoare. Albumul și imaginile Greenpeace au mobilizat opinia publică, ducând la adoptarea Marine Mammal Protection Act în 1972 de către Congresul SUA și la un moratorium global asupra vânătorii comerciale de balene în anii următori.
Comunicarea marilor mamifere marine rămâne un subiect de studiu intens în biologie. Pe lângă balenele cu cocoașă, cercetătorii au observat că cașaloții folosesc secvențe de clicuri numite codas, care pot prezenta dialecte regionale. De asemenea, balena albastră produce sunete de o intensitate extremă, capabile să călătorească până la 1.000 de mile, deși acestea sunt prea joase pentru a fi percepute de urechea umană.