Fenomenul global Sudoku, care a ocupat paginile ziarelor din întreaga lume, are o istorie complexă ce îmbină matematica pură cu o strategie de publicare de succes. Deși mulți îl asociază cu Japonia, rădăcinile jocului se întind până în secolul al XVIII-lea, când matematicianul elvețian Leonhard Euler a studiat pătratele latine. Acestea sunt grile specifice în care un anumit simbol nu are voie să se repete nici într-un rând, nici într-o coloană.
Versiunea modernă a acestui puzzle a fost însă creată de un american, Howard Garns, un arhitect pensionat din Indiana. Această formă a apărut în anul 1979 în cadrul revistei americane „Dell Pencil Puzzles and Word Games”, sub denumirea de „Number Place”. Regula fundamentală rămâne aceeași: numerele de la 1 la 9 trebuie plasate astfel încât să nu se repete într-un rând, într-o coloană sau în interiorul unui pătrat de 3x3, grilă care conține în total nouă astfel de secțiuni.
Momentul de transformare majoră a avut loc în 1984, când editura japoneză Nikoli a decis să înceapă publicarea acestui puzzle. În Japonia, jocul a primit un nume bazat pe o expresie care se traduce aproximativ prin „cifrele trebuie să rămână separate”, nume care a fost scurtat ulterior în „sudoku”. Deși originea jocului nu este japoneză, acest nume a devenit cel utilizat la nivel internațional, contribuind la răspândirea sa masivă.
Succesul global a fost propulsat în mare măsură de Wayne Gould, un neozeelandez care a fost judecător și locuia în Hong Kong. Acesta a dezvoltat un program de calculator capabil să genereze automat grile de Sudoku, pe care le-a oferit ziarului britanic „The Times”. După ce publicația a început să prezinte aceste puzzle-uri în noiembrie 2004, a declanșat un boom fără precedent, iar până în 2005, jocul era prezent în ziarele din toată lumea.
Complexitatea matematică a jocului este impresionantă, existând un număr de grile completate corect aproape de neimaginat. Matematicienii Bertram Felgenhauer și Frazer Jarvis au calculat că există 6.670.903.752.021.072.936.960 de variante posibile. În plus, o echipă condusă de matematicianul irlandez Gary McGuire a demonstrat în 2012 că un Sudoku cu o singură soluție are nevoie de cel puțin 17 numere prestabilite, deoarece cu doar 16 numere nu se poate obține o soluție unică.
Popularitatea acestor tipuri de activități mentale reflectă o tendință de creștere a interesului pentru jocuri de logică și puzzle-uri digitale. Astăzi, pe lângă ziare, Sudoku este accesibil prin cărți, reviste de specialitate, aplicații dedicate și diverse versiuni online, devenind o parte integrantă a culturii de divertisment și a antrenamentului cognitiv pentru milioane de oameni la nivel global.