În anul 1961, o comunitate de 264 de locuitori de pe insula Tristan da Cunha, situată în Oceanul Atlantic de Sud, a fost evacuată în urma unei erupții vulcanice. Acești oameni, care trăiau într-un regim de izolare extremă, au fost transportați pe un vas de linie olandez către Cape Town și ulterior spre Anglia. Evenimentul a marcat sfârșitul unei vieți simple, bazate exclusiv pe agricultură și pescuit, într-un mediu unde tehnologia modernă era necunoscută.
Trăirea pe insulă era caracterizată de o simplitate absolută, fără utilizarea banilor sau a tehnologiei industriale. Comunitatea nu văzuse niciodată mașini, televizoare sau clădiri cu mai mult de un etaj, bazându-se pe muncă proprie și troc pentru supraviețuire. Liniștea acestui grup a fost întreruptă pe 10 octombrie 1961, când vulcanul de pe insulă, care fusese adormit de peste un secol și jumătate, a început să intre în erupție neașteptat.
Erupția a provocat apariția unor crăpături adânci în pământ la doar câteva sute de metri de așezarea Edinburgh of the Seven Seas. Insularii au fost nevoiți să fugă în corturi și bărci de pescuit către o insulă vecină, lăsând în urmă haine, lămpi și arme de vânătoare. După salvare, aceștia au fost găzduiți într-o fostă bază militară de lângă Southampton, unde s-au confruntat cu zgomotul și rigorile vieții occidentale.
Adaptarea la societatea britanică a fost extrem de dificilă pentru cei care nu înțelegeau sistemul de impozitare sau munca fixă de opt ore pe zi. Oamenii s-au plâns de poluarea orașelor, de clima rece și de bolile respiratorii, pe care nu le experimentaseră pe stânca vulcanică. În plus, lipsa siguranței a lovit comunitatea când un tânăr a fost atacat de doi huligani britanici pentru că i s-a furat un ceas.
În ciuda dificultăților, tinerii au descoperit elemente noi, precum muzica rock and roll sau stilul de dans din anii '60. Deși autoritățile britanice au încercat să îi convingă să rămână definitiv în Marea Britanie, atașamentul insularilor față de pământul natal a rămas neclintit. În urma unui vot secret organizat de autorități, 148 de persoane au votat pentru întoarcere, în timp ce doar cinci au fost împotrivă.
Tristan da Cunha este considerată cea mai izolată insulă locuită de pe glob, fiind situată la jumătatea distanței dintre Brazilia și Africa de Sud. Insula a fost anexată de Marea Britanie în anul 1816, cu scopul de a preveni orice tentativă de eliberare a lui Napoleon Bonaparte de pe insula Sfânta Elena. În 1963, marea majoritate a comunității s-a întors la viața simplă de pe insulă.