Totul a început în anul 1904, când Mary Isabel Fraser, care ocupa funcția de directoare de școală, s-a întors din China purtând cu ea semințe de agrișe chinezești. Aceste semințe au fost ulterior predate fermierului Alexander Allison, care a ales să le planteze în apropierea zonei Whanganui. Această acțiune a marcat începutul istoriei fructului kiwi în Noua Zeelandă, procesul de cultivare și dezvoltare a unei culturi care va schimba economia țării.
După plantarea semințelor realizată în anul 1905, vița de vie a început să se dezvolte, însă primele fructe au fost recoltate abia în anul 1910. Deși în aceeași perioadă se încerca testarea speciei ca cultură comercială și în Statele Unite, precum și în Regatul Unit, acele experimente au fost în mare parte eșuate. Raportul USDA subliniază că vița de kiwi necesită medii fără îngheț pentru a crește optim, fapt ce a oferit un avantaj competitiv semințelor aduse de Fraser.
Interesul pentru acest fruct a cunoscut un impuls semnificativ în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când trupele americane staționate în Noua Zeelandă au început să consume și să aprecieze gustul acestuia. Înainte de această perioadă, produsul era cunoscut sub denumirea de agrișă chinezească. Popularitatea crescută în rândul militarilor a pus bazele unei cereri constante, facilitând tranziția de la o cultură locală la una cu potențial comercial internațional.
O schimbare de nume crucială a avut loc în anul 1959, când exportatorii din Noua Zeelandă au decis să renumească fructul în „kiwifruit” pentru piața din Statele Unite. Această decizie a fost luată pentru a evita asocierile cu Războiul Rece și pentru a reduce suparea legată de termenul de agrișă chinezească. Noul nume a fost inspirat de kiwi, care este planta națională a Noii Zeelande, facilitând acceptarea produsului pe piețele externe.
În prezent, Noua Zeelandă ocupă poziția de cel mai mare exportator de kiwi din lume, deși este al doilea cel mai mare producător la nivel global. Conform datelor, țara controlează peste 65% din exporturile globale de kiwi, transformând această cultură într-o resursă economică vitală. Succesul actual este direct legat de acele semințe aduse de Mary Isabel Fraser acum mai mult de un secol, care au devenit punctul de plecare pentru exportul masiv.
Evoluția agriculturii de export reflectă modul în care introducerea unor specii exotice poate transforma radical profilul economic al unei națiuni. De la experimente agricole care au eșuat în alte regiuni, precum în Regatul Unit sau Statele Unite, la dominarea piețelor globale, succesul kiwi-ului demonstrează importanța adaptării la condițiile climatice locale și a brandingului strategic.