Un locuitor din Turcia a descoperit accidental intrarea într-un oraș subteran masiv în timpul unor lucrări de renovare a locuinței sale. Evenimentul, care a avut loc în 1963, a scos la iveală complexul Derinkuyu, o rețea impresionantă de tuneluri și încăperi săpate în stâncă. Această descoperire uluitoare a permis explorarea unui ansamblu arhitectural complex, situat în regiunea Capadocia, care se întinde pe o suprafață de aproximativ 2.500 de metri pătrați.
Complexul subteran coboară la o adâncime de circa 85 de metri sub nivelul solului, fiind săpat în tuf vulcanic, o rocă relativ moale. Această proprietate a materiei primă a facilitat prelucrarea cu unelte de mână, permițând extinderea rețelei de-a lungul secolelor. Deși datarea exactă rămâne incertă, unele surse sugerează că originea acestui oraș ar putea fi din secolul al VIII-lea î.Hr., existând teorii care îl atribuie hitiților sau frigienilor.
Structura internă a orașului Derinkuyu este extrem de complexă, cuprind dormitoare, bucătării, grajduri, săli de mese, biserici, capele și chiar o încăpere care ar fi servit drept școală. Pentru a asigura supraviețuirea, a fost construit un sistem de ventilație format din 52 de puțuri de aer. Acestea traversau complexul de la suprafață până la cele mai adânci niveluri, oferind aer proaspăt și servind drept fântâni prin accesul la pânza freatică.
În ceea ce privește capacitatea de locuire, există dezbateri între specialiști privind numărul de persoane care puteau fi adăpostite în subteran. În timp ce unele estimări menționează până la 20.000 de oameni, arheologul Davide Tanasi susține că o cifră mai realistă este de aproximativ 2.000 de persoane. Acest calcul se bazează pe suprafața medie a camerelor de patru metri pătrați și pe ipoteza că fiecare spațiu putea găzdui o familie de cinci membri.
Orașul a servit drept refugiu critic pentru comunitățile locale în perioadele de război sau persecuție religie, fiind utilizat intens în perioada bizantină. Pentru a se proteja de atacatori, locuitorii foloseau uși masive din piatră pentru a bloca accesul în tuneluri. Complexul a fost utilizat, golit și reutilizat repetat de-a lungul istoriei, ultima etapă importantă fiind în 1923, când grecii din Capadocia au plecat din Turcia în urma schimbului de populație.
Regiunea Capadocia este cunoscută pentru prezența numeroaselor așezări subterane, existând posibile aproape 200 de astfel de complexe, precum și celebrul oraș Kaymakli. În prezent, turiștii pot explora opt dintre cele 18 niveluri ale complexului Derinkuyu, parcurgând un traseu care durează între o oră și jumătate și două ore. Vizitatorii pot observa puțurile de ventilație și spațiile comune, deși traseul poate fi dificil din cauza pasajelor înguste și a scărilor abrupte.