Sub centrul vechi al orașului Brăila se ascunde o rețea de hrube și tuneluri care datează din perioada stăpânirii otomane. Aceste spații subterane au fost utilizate în trecut atât în scopuri defensive, cât și ca zone de depozitare pentru diverse bunuri. În prezent, unele dintre aceste galerii sunt legate și de istoria locală de după Al Doilea Război Mondial, conform informațiilor furnizate de TVR Info.
Multe dintre casele din zona centrală a orașului Brăila dispun de beciuri care sunt folosite și în prezent de către proprietari pentru depozitare. Totuși, sub aceste structiuni se află un alt nivel format din hrube și tuneluri care comunicau între ele în trecut. Specialiștii de la Muzeul Brăilei „Carol I” explică faptul că această rețea subterană este strâns legată de vechea cetate otomană.
Niculina Dinu, care conduce o secție din cadrul Muzeului Brăilei „Carol I”, precizează că hrubele se află pe fosta suprafață a cetății otomane. Acestea merg radial, de la sud la nord, formând un semicerc. Fiecare casă otomană funcționa ca o fortăreață, fiind dotată cu provizii de apă și mâncare pentru a putea rezista în condiții dificile.
Turcii au exercitat stăpânirea asupra orașului Brăila timp de aproape 300 de ani, construind acest amplu sistem defensiv subteran. Istoricii menționează că în aceste galerii erau ascunse bogățiile strânse din Țara Românească înainte de expedierea lor pe corăbiile ce plecau spre Istanbul. Aceste relatări au alimentat legendele despre comorile ascunse, menținând interesul pentru aceste locații misterioase.
Cetatea Brăilei a fost cucerită de șapte ori, de fiecare dată după ce apărătorii rămâneau fără provizii sau muniție. Cele nouă bastioane care înconjurau fortăreața erau aprovizionate prin galerii, ale căror intrări pot fi observate și astăzi. Deși cetatea a fost distrusă complet în anul 1828, vechile hrube și tuneluri au rămas intacte sub oraș.
După Al Doilea Război Mondial, istoria acestor spații a luat o altă întindere, fiind un tunel folosit ca sediu local pentru NKVD, poliția secretă a Uniunii Sovietice. În prezent, accesul în aceste zone este restricționat, deoarece multe dintre ele se află pe proprietăți private. Planurile exacte ale hrubelor nu pot fi făcute publice, iar vizitarea lor depinde strict de acordul proprietarilor de clădiri.