În ciuda accesului la ingrediente de înaltă calitate și la o echipă de peste 20 de bucătari, Regina Elisabeta a II-a menținea un stil de viață culinar surprinzător de modest. Darren McGrady, care a servit familia regală timp de 15 ani, a explicat că suverana urma un program alimentar constant, format din patru mese zilnice, însă porțiile servite erau întotdeauna mici. Această abordare simplă se evidenția în fiecare moment al zilei, de la micul dejun până la mesele de seară.
Micul dejun reprezenta cea mai simplă masă, fiind compus adesea dintr-o ceașcă de ceai, câțiva biscuiți și un bol cu cereale. Pentru prânz, regina prefera preparate ușoare, precum peștele la grătar cu spanac sau dovlecei, sau puiul cu salată, evitând sosurile complicate. În perioada 1982-1993, când McGrady a lucrat ca bucătar personal, suverana a menținut acest regim constant, bazat pe alimente cu un conținut redus de carbohidrați, adaptate strict gusturilor sale personale.
Ritualul ceaiului de după-amiază era unul obligatoriu, indiferent de locația în care se afla regina, inclusiv în timpul călătoriilor oficiale în Australia. Acest moment era însoțit de scones servite cu gem și clotted cream, o smântână densă, iar regina avea o regulă fixă: întindea întotdeauna gemul înainte de cremă. Chiar și la ore neobișnuite, precum ora cinci dimineața pe un iaht regal, personalul trebuia să pregătească aceste produse de patiserie pentru a respecta tradiția.
Deși prefera mâncărurile sărate în porții reduse, regina avea o slăbiciune pentru dulciuri, în special pentru preparatele pe bază de ciocolată. Unul dintre deserturile sale preferate era Chocolate Perfection Pie, o tartă cu mai multe straturi de ciocolată albă, neagră și fulgi de ciocolată. Un alt preparat apreciat era pâinea prăjită cu creveți din Golful Morecambe, serviți într-un unt condimentat conform unei rețete secrete, oferind o experiență gustativă specifică, dar fără a fi excesiv de complexă.
Gestionarea meniului la Palatul Buckingham era un proces riguros, în care bucătarul-șef prezenta opțiunile de două ori pe săptămână pentru selecția reginei. Deși nu critica direct, Elisabeta a II-a folosea un carnețel pentru a nota preparatele pe care nu dorea să le mai primească niciodată. De asemenea, bucătăriile respectau restricții stricte, precum interzicerea utilizării usturoiului sau a cepei, deoarece regina nu aprecia aromele puternice, spre deosebire de Prințul Philip, care prefera mâncărurile condimentate.
Tradițiile culinare ale familiei regale britanice sunt adesea asociate cu banchete sofisticate și lux extrem, însă realitatea din bucătăriile palatului este una mult mai sobră. Această discrepanță între imaginea publică și obiceiurile private subliniază importanța rutinei și a continuității în viața monarhului. Chiar și în zilele de sărbătoare, precum Crăciunul, meniul rămânea previzibil, fiind centrat pe curcanul tradițional, evitând experimentele gastronomice care ar fi putut altera stabilitatea programului oficial.