În anul 1960, o cercetare publicată în revista Science a lansat o predicție alarmantă privind viitorul umanității. Autorii au susținut că o creștere necontrolată a populației va conduce la un moment de autodistrugere pe data de 13 noiembrie 2026. Această afirmație, care a atras atenția publicului și a comunității științifice, se baza pe calcule matematice complexe care sugerau că numărul de oameni va tinde spre infinit.
Cercetarea a fost realizată de Heinz von Foerster, profesor de origine austriacă stabilit în Statele Unite, împreună cu studenții săi, Patricia M. Mora și Lawrence W. Amiot. Aceștia au argumentat că populațiile umane sunt excepționale, având capacitatea de a crește într-un ritm care accelerează continuu, depășind ritmul exponențial obișnuit. Autorii au avertizat că, în absența unor măsuri, generațiile viitoare vor fi „strivite până la moarte” din cauza densității populării.
Pentru a fundamenta aceste concluzii, echipa a utilizat 24 de estimări ale populației mondiale care acopereau ultimii 2.000 de ani. Datele istorice au fost proiectate în viitor prin ecuații matematice, demonstrând că numărul de oameni a depășit constant așteptările anterioare. Această abordare a fost considerată extrem de precisă timp de câteva decenii, fiind citată în manuale de ecologie, demografie și genetică, dar și în contexte politice sau juridice.
Predicția a început să piardă din acuratețe în jurul anului 1993, când populația globală a început să rămână în urma estimărilor matematice. Cauza principală a acestui declin al preciziei a fost schimbarea comportamentului uman, deoarece lumea a început să urmeze recomandările de reducere a natalității. În prezent, rata natalității la nivel mondial este puțin mai mică de jumătate față de cea înregistrată în anul 1960.
Echipa de cercetare a subliniat că capacitatea oamenilor de a colabora și de a forma coaliții poate preveni catastrofa. Ei au concluzionat că, pentru a evita un sfârșit prematur, ar fi necesară o colaborare globală pentru a reduce la jumătate rata natalității. Astfel, fenomenul de creștere accelerată, care părea inevitabil prin modelele matematice, a fost contrcarat de deciziile demografice ale societății.
Discuțiile despre creșterea populației și resursele limitate au fost centrale în demografia secolului XX, fiind adesea legate de ideea malthusiană. Aceasta presupunea că populația crește exponențial, dar este limitată de capacitatea de a asigura hrana. Totuși, modelele lui von Foerster au sugerat că interacțiunile umane pot accelera procesul de creștere, transformând densitatea populației într-o oportunitate de colaborare, nu doar într-o sursă de penurie.