Regiunea muntoasă Ishkoman, situată la granița cu coridorul Wakhan din Afganistan, reprezintă una dintre cele mai puțin vizitate zone din Pakistan. Accesul în această locație poate fi dificil, necesitând un zbor scurt până la Gilgit și o călătorie de patru-cinci ore cu taxiul, sau un drum lung cu autobuzul care depășește 20 de ore. Pentru cei care preferă peisajele diverse, parcursul pe șosea rămâne cea mai recomandată opțiune de călătorie.
Traseul trece prin Karakoram, cea mai înaltă șosea internațională asfaltată din lume, care urmează vechiul Drum al Mătăsii. Drumul se ridică deasupra fluviului Indus, oferind vedute asupra apelor sale turcoaz, și trece prin orașe precum Besham și Chilas. Pe măsură ce se apropie de poarta de intrare nordică a orașului Gilgit, versanții abrupți dezvăluie vârfuri acoperite de zăpadă, inclusiv masivul Nanga Parbat, care atinge înălțimea de 8.126 de metri.
După trecerea prin bazarurile aglomerate din Gahkuch, drumul se îngustează într-o singură fâșie de asfalt care conduce spre zonele izolate ale văii Ishkoman. În această zonă, viața este marcată de un ritm pragmatic, în care atât femeile, cât și bărbații lucrează activ la ferme. Majoritatea locuitorilor sunt musulmani ismailiți, o ramură a islamului șiit care pune un accent deosebit pe interpretările mistice și pe semnificațiile interioare ale credinței.
Diversitatea culturală este marcată de un fenomen lingvistic remarcabil, existând zece limbi vorbite în valea Ishkoman. Marwat, coproprietarul unui hostel local, precizează că limba Khowar sau chitrali este cea mai răspândită în această zonă. Această limbă este complet diferită de urdu, care este limba națională a Pakistanului. Pe lângă diversitatea lingvistică, regiunea este cunoscută și pentru posibilitatea de a efectua drumeții din apropierea localității Nalter.
Tradițiile locale includ și practici șamanice, reprezentate de o femeie pe nume Rashida, despre care se spune că poate prezice viitorul. Ea este considerată un intermediar între lumea oamenilor și cea supranaturală, comunicând cu peris, adică zânele muntelui. În folclorul comunității Chitrali, aceste ființe înaripate și strălucitoare există între lumea umană și cea divină. Deși aceste tradiții sunt în declin, sistemele de credințe continuă să coexiste.
Regiunile muntoase din Pakistan, precum Ishkoman, fac parte dintr-un cadru geografic extrem de variat, unde izolarea geografică a ajutat la conservarea unor structuri sociale și religioase specifice. Aceste zone de frontieră sunt adesea caracterizate prin dificultăți de acces, dar oferă un amestec unic de culturi și tradiții care au supraviețuit timp de secole în ciuda modernizării.