O descoperire arheologică de o importanță majoră a avut loc în apropierea fluviului Dunărea, în Austria, în zona Deinham. Muncitorii care lucrau la o stație de extracție a pietrișului au găsit, în mod accidental, o cantitate uriașă de bare de fier ascunse sub apă. Această încărcătură masivă, formată din elemente metalice preistorice, a fost identificată în mijlocul pietrișului subacvatic, oferind cercetătorilor o fereastră rară asupra activităților economice de acum mii de ani.
În total, echipa de cercetători a reușit să recupereze 540 de bucăți sau bare de fier, care cântăresc împreună aproximativ o tonă. Obiectele au o lungime medie de aproape 30 de centimetri și sunt forjate într-o formă bipiramidală uniformă, ceea ce înseamnă că sunt ascuțite la ambele capete. Această formă specifică indică faptul că acestea erau semifabricate, create special pentru a fi transportate ușor și prelucrate ulterior în diverse unelte sau arme.
Analizele efectuate de arheologi, rezultate într-un studiu publicat în Antiquity, arată că acest depozit este cel mai mare de acest fel din Europa. Datarea realizată prin metoda radiocarbon sugerează că barele au o vechime de cel puțin 2.200 de ani, unele dintre ele putând data chiar din secolul al IV-lea î.Hr. Cantitatea de metal găsită ar fi fost suficientă pentru a produce fie 500 de săbii, fie aproximativ 8.000 de paie de fier.
Cercetătorii nu au certitudine asupra modului în care fierul a ajuns pe fundul albiei râului, însă cea mai probabilă ipoteză este că acesta provine de la epava unei ambarcațiuni. Deși nu au mai rămas urme ale navei, se crede că transportul ar fi necesitat bărci specializate sau adaptate pentru o astfel de greutate. Există posibilitatea ca acest fier să fi fost schimbat pe alte bunuri de valoare, precum sclavie, vite, monede de argint sau aur.
În prezent, studiul se concentrează pe identificarea regiunilor de topire a fierului din amonte, care ar fi putut servi drept sursă pentru aceste bare. Cea mai apropiată zonă de producție identificată se află la aproximativ 220 de kilometri distanță, de-a lungul Dunării. Examinările suplimentare ale metalului vor ajuta la determinarea locurilor exacte de extracție și la verificarea faptului dacă toate cele 540 de piese provin dintr-o singură locație sau din mai multe surse diferite.
Această descoperire se încadrează în contextul Epocii Fierului, o perioadă caracterizată de dezvoltarea tehnologiilor metalurgice în Europa. În această epocă, culturile europene, precum cea cunoscută sub numele de La Tène, au început să utilizeze fierul pentru producție și comerț. Deși în unele comunități era practicat depozitarea obiectelor în apă pentru ritualuri, în cazul descoperirii din Austria, toate dovezile indică un scop pur comercial și de transport.