O tânără din Sângeorz-Băi a reușit să părăsească România în anul 1988 pentru a fi alături de logodnicul ei, un cetățean britanic. Această escapadă a avut loc într-o perioadă în care relațiile dintre români și cetățenii din statele occidentale erau monitorizate strict de autorități. Evenimentul a devenit cunoscut publicului abia în martie 1989, după ce jurnaliștii britanici au relatat povestea celor doi tineri care au ales să fugă împreună.
Povestea începe în 1987, când tânăra, care lucra la Fabrica de tricotaje din Sângeorz-Băi, l-a cunoscut pe englez. Acesta lucra ca șofer de camion și vizita România pentru a încărca marfă de la întreprinderea locală. Cei doi au decis să se căsătorească, însă cererea lor de căsătorie a fost respinsă de autorități după un an de așteptare. În fața refuzului, tânăra a luat decizia radicală de a pleca din țară în noiembrie 1988.
Pentru a evita supravegherea, femeia s-a ascuns într-un compartiment secret din camionul logodnicului în momentul plecării. Această metodă de evadare a fost necesară deoarece, în perioada comunistă, căsătoriile cu străini erau considerate o formă de emigrare legală. Din acest motiv, statul impunea obligații legale extrem de restrictive, iar orice astfel de cerere de căsătorie era supusă unui control riguros și unei urmăriri constante din partea Securității.
Procedura de aprobare a unei uniuni cu un cetățean străin era extrem de complicată și putea dura luni sau chiar ani de zile. Documentele de la CNSAS arată că cererile erau adesea amânate sau respinse fără nicio explicație oficială furnizată de stat. În cazul cetățeanului român, presiunile erau intense: aceștia puteau fi scoși de la locul de muncă, exmatriculați de la facultate sau excluși din partid pentru a-i forța să renunțe la partenerul străin.
După ce informația a ajuns în presă, Securitatea a luat măsuri administrative împotriva tănerei care se afla deja în Anglia. Aceasta a fost exclusă din Partidul Comunist și a fost avertizată că riscă pedepse dacă decide să se întoarcă în România. Totodată, ofițerul de Securitate care era responsabil de fabrica de tricotaje a fost sancționat, la fel ca superiorul său, care a fost acuzat că nu a exercitat un control eficient.
În perioada regimului comunist, controlul asupra circulației persoanelor și a relațiilor externe era unul dintre pilonii de menținere a ordinii de către stat. Orice tentativă de a interacționa cu cetățenii din blocul occidental era privită cu suspiciune, fiind interpretată ca o amenințare la adresa stabilității politice. Autoritățile foloseau metode de intimidare și supraveghere informativă pentru a preveni orice formă de emigrare necontrolată a populației române.