O femeie de origine română, în vârstă de 39 de ani, a fost condamnată de un tribunal din Italia după un incident care a implicat fiul ei de 9 ani. Evenimentul, care a avut loc în Verona în septembrie 2024, a dus la pronunțarea unei sentințe de un an și patru luni de închisoare. Procesul a fost soluționat prin procedură abreviată, conform informațiilor publicate de Il Messaggero.
Incidentul s-a produs în după-amiaza zilei de 15 septembrie 2024, când băiețelul se juca în exteriorul blocului împreună cu alți copii. În timp ce mama îl urmărea de la balcon, copilul a încercat să intre în apartament, dar nu a reușit să deschidă ușa. După ce a apăsat repetat pe sonerie fără succes, băiatul a decis să contacteze direct poliția prin numărul de urgență 113.
Echipajul de poliție trimis la fața locului a discutat cu minorul și a încercat să contacteze locuința prin interfon. În urma intervenției autorităților, mama a deschis ușa, însă acțiunea a declanșat verificări suplimentare care au dus la acuzația de abandon de copil. Sentința a fost pronunțată de Paola Vacca, judecătoare pentru audieri preliminare la Tribunalul din Verona, care a considerat femeia vinovată.
Apărătoarea femeii, Alice Chiementin, a declarat că decizia instanței va fi contestată, susținând o versiune diferită de cea a procurorilor. Mama susține că între ea și fiu a existat o ceartă și că acesta a refuzat să intre în casă, deși a fost supravegheat de la balcon. De asemenea, apărarea susține că incidentul a durat doar 30 de minute, nu două ore așa cum a susținut Parchetul.
Judecătoarea Paola Vacca are la dispoziție un termen de 60 de zile pentru a depune motivarea oficială a sentinței. Acest document va detalia elementele juridice și probele care au fundamentat condamnarea pentru infracțiunea de abandon de copil. Până în acest moment, rămân în discuție cele două versiuni contradictorii ale faptelor, una prezentată de autorități și una de partea apărării.
În sistemul juridic italian, procedura abreviată permite finalizarea proceselor într-un ritm mai rapid, oferind o sentință într-un termen scurt în schimbul unei recunoașteri parțiale a faptelor. Această modalitate de judecată este utilizată frecvent pentru a gestiona volumul mare de cauze, însă permite totodată apelarea deciziei dacă apărarea consideră că probele nu au fost analizate corect.