O echipă de cercetători, sub coordonarea University College London, a identificat o nouă specie de dinozaur pe baza unei fosile care a fost păstrată în colecții timp de peste un secol. Specia a fost descoperită în urma analizelor efectuate asupra unui craniu achiziționat de Natural History Museum încă din anul 1924. Această descoperire aduce în lumină un prădător care a trăit pe teritoriul Regatului Unit în perioada Cretacicului timpuriu.
Noua specie de megaraptoran a fost botezată Invictibellatrix amberina, termenul de la începutul numelui însemnând „războinica neînvinsă”. Acest dinozaur, care este o rudă apropiată a Tyrannosaurus rex, avea o lungime de între trei și patru metri și o înălțime de puțin peste un metru și jumătate. Corpul său era acoperit cu pene, iar ghearele sale lungi, esențiale pentru vânătoare, măsurau între 10 și 20 de centimetri.
Cassius Morrison, autorul principal al studiului publicat în revista Royal Society Open Science, a subliniat caracterul misterios al situației în care fosila a fost ignorată în sertarele muzeului timp de aproape 100 de ani. Conform cercetătorului, deși nu era principalul prădător al epocii sale, Invictibellatrix ar fi fost extrem de periculos pentru oameni. Aceasta din urmă ar fi reprezentat o pradă ideală, având aproximativ o treime din greutatea corporală a unui om.
În ceea ce privește dieta, acest prădător de dimensiunea unui tigru mare se hrănea probabil cu mamifere, șopârle și alte specii de dinozauri de mici dimensiuni. Cassius Morrison a menționat că un Tyrannosaurus rex nu s-ar fi interesat de oameni deoarece ar fi fost prea mici pentru el, spre deosebire de Invictibellatrix, care ne-ar fi vânat cu siguranță. Fosila a fost găsită inițial la baza unei stânci pe coasta de sud-vest a Insulei Wight de către paleontologul amator Reginald Walter Tooley.
Această descoperire confirmă importanța Insulei Wight pentru studiul paleontologiei, zona fiind bogată în resturi fosile. Cercetătorii au observat că pe această insulă se găsesc numeroase oase de dinozauri, ceea ce sugerează că alte specii noi ar putea fi identificate în viitor. Procesul de analiză a unor materiale vechi, care au fost trecute cu vederea timp de decenii, rămâne o metodă crucială pentru avansul științei în domeniul paleontologiei.
Evoluția studiilor paleontologice arată că tehnologiile moderne permit acum cercetătorilor să extragă informații noi din mostre care au fost considerate deja studiate. În trecut, multe fosile au fost clasificate generic, însă reevaluarea lor prin noi metode de analizare a craniului și a structurii osoase permite descoperirea unor ramuri evolutive complet noi, precum cazul acestui megaraptoran care a trăit acum circa 120 de milioane de ani.