O echipă internațională de cercetători a realizat o descoperire fără precedent în istoria paleontologiei, identificând urme de sânge într-un fosil de dinozaur. Analizele au demonstrat prezența unor biomolecule din grupul hem, componenta responsabilă pentru transportul oxigenului în organism, în interiorul unor structuri mineralizate. Această realizare scientifică oferă detalii noi despre fiziologia animalelor care au trăit în era Mezozoic, permițând o înțelegere mai profundă a comportamentului acestora.
Cercetarea a fost coordonată de profesoara Kliti Grice de la Universitatea Curtin, împreună cu o echipă de experți de la diverse instituții internaționale. Obiectul studiului a fost un dinozaur teropod, un carnivor biped, identificat ca fiind specia Aratasaurus museunacionali. Acest exemplar a trăit acum aproximativ 115 milioane de ani, în perioada Cretacicului inferior, iar fosilul său a fost extras din nord-estul Braziliei în anul 2008.
Sângele a fost detectat în canalele vasculare ale membrelor posterioare ale animalului, unde structurile au fost protejate de contaminare. Cercetătorii au reușit să excludă prezența bacteriilor, a ciupercilor sau a altor organisme vegetale în interiorul acestor canale, deși acestea au fost găsite în afara structurilor vasculare. Globulele roșii au fost găsite fosilizate într-un mineral de oxid de mangan numit hausmannit, păstrându-și integritatea moleculară.
Pentru a confirma această descoperire, echipa a utilizat tehnici de laborator extrem de sofisticate, precum spectroscopia Raman și microscopia electronică de transmisie. Prin intermediul cromatografiei lichide de înaltă performanță, cercetătorii au identificat „proba decisivă” reprezentată de biomolecula hem. Această abordare multidisciplinară a permis confirmarea certă a prezenței corpusculilor sanguini, oferind o perspectivă moleculară directă asupra unor specii dispărute de mult timp.
Oamenii de știință susțin că rezistența acestor molecule pe perioade atât de lungi se datorează particularităților mediului de depozitare. Corpul dinozaurului a fost îngropat rapid într-un sol cu un nivel scăzut de oxigen și bogat în microrganisme, ceea ce a facilitat procesul de conservare. Această descoperire ar putea avea implicații și în domeniul astrobiologiei, oferind noi modele pentru căutarea vieții în afara planetei noastre.
Evoluția paleontologiei a permis trecerea de la simpla identificare a scheletelor la analiza chimică detaliată a reziduurilor biologice. Deși descoperirea este considerată epocală, experții precizează că nu este vorba despre sânge intact sau ADN, ceea ce exclude posibilitatea de a readuce animalele la viață. Studiul, care subliniază rezistența chimică a unor molecule, a fost publicat în revista științifică PNAS.