Sub calota de gheață a Antarcticii ar putea exista vestigiile unor lanțuri muntoase de dimensiuni colosale, comparabile cu Himalaya. Un nou studiu indică faptul că, în urmă cu sute de milioane de ani, aceste formațiuni geologice au jucat un rol crucial în schimbarea mediului de pe Pământ. Procesul de eroziu al acestor munți ar fi putut favoriza apariția și diversificarea vieții animale complexe prin modificarea compoziției oceanelor.
Munții s-au format în perioada asamblării Gondwana, un supercontinent care a existat acum sute de milioane de ani. Procesul de formare a avut loc aproximativ între 650 și 450 de milioane de ani în urmă, în urma coliziunilor dintre masele continentale care ulterior au devenit Antarctica, India, Australia și regiunea Kalahari. Deși munții au fost erodați de-a lungul unor perioade geologice extrem de lungi, „rădăcinile” lor adânci și sedimentele transportate în oceane păstrează indicii esențiale.
Pentru a reconstitui această istorie, cercetătorii de la Australian National University au utilizat cristale de zircon, numite „capsule ale timpului” geologice. Această metodă a fost necesară deoarece suprafața Antarcticii este aproape complet acoperită de gheață, ceea ce îngreunează colectarea directă a rocilor. Echipa a analizat 1.712 cristale noi din sedimentele oceanice, comparându-le cu mii de zirconi studiați anterior, pentru a identifica semnătura perioadei de formare a Gondwanei.
Analiza cristalelor de zircon a indicat prezența unor roci supuse unor presiuni enorme, specifice „rădăcinilor” unor lanțuri muntoase foarte înalte. Pe măsură ce acești munți se ridicau, eroziunea cauzată de apă și vânt transporta cantități uriașe de sedimente către oceane. Autorii studiului sugerează că acest proces ar fi putut contribui la formarea unuia dintre cele mai mari sisteme de depunere sedimentară de tip „turbiditic” cunoscute în istoria geologică a planetei.
Eroziunea munților a eliberat în oceane elemente nutritive, precum fosfor și fier, care au stimulat dezvoltarea algelor și cianobacteriilor. Aceste organisme produc oxigen prin fotosinteză, însă pentru creșterea nivelului atmosferic, carbonul organic trebuia îngropat rapid în sedimente. Cercetătorii propun că eroziunea a furnizat constant nutrienți, în timp ce îngroparea rapidă a șisturilor bogate în carbon și pirită a împiedicat consumul oxigenului, creând condiții ideale pentru diversificarea animalelor.
Fenomenul de diversificare a formelor de viață este cunoscut în geologie sub numele de explozie cambriană, care a avut loc la începutul Paleozoicului. Deși studiul nu susține că munții au provocat direct această explozie, cercetătorii consideră că aceștia au creat mediul favorabil necesar. Legătura dintre formarea munților și evoluția vieții rămâne însă o ipoteză ce necesită cercetări suplimentare pentru a confirma exact amploarea creșterii oxigenului.