Două statui grecești antice din bronz, cunoscute sub numele de bronzurile de la Riace, continuă să reprezinte un mister pentru comunitatea științifică la peste jumătate de secol de la descoperirea lor. Obiectele arheologice au fost recuperate în august 1972, de către Stefano Mariottini, din largul coastei regiunii italiene Calabria. De la acea dată, arheologii și experții nu au reușit să determine cu certitudine cine sunt persoanele reprezentate de aceste sculpturi, care au fost găsite pe fundul mării.
Procesul de identificare a statuilor este unul extrem de controversat și complex pentru cercetători. Există dezbateri privind faptul dacă aceste sculpturi reprezintă divinități sau eroi mitologici, precum Ahile și Patrocle, Agamemnon și Ajax, sau poate chiar atleți. De asemenea, nu s-a stabilit dacă cele două statui au făcut parte dintr-un singur grup încă de la creație sau dacă au fost aduse împreună pe vasul care a naufragiat. Originea lor este estimată în zonele Attica sau Argolida, din Peloponez.
Sculpturile prezintă detalii anatomice de o precizie remarcabilă, reușind să surprindă chiar și aspectul venelor și al arterelor. Ambele statui au o înălțime de aproximativ doi metri și sunt reprezentate în stare de nuditate, un simbol al statutului eroic sau divin. Din punct de vedere tehnic, ele au fost realizate folosind metoda turnării cu „ceară pierdută”, având buzele, genele și sfârcurile realizate din cupru, în timp ce dinții au fost confecționați din foiță de argint.
Cele două figuri, numite Bronzul A și Bronzul B, au trăsături distincte care le diferențiază. Statuia Bronzul A posedă o barbă bogată și deasă, cu șuvițe modelate individual, în timp ce Bronzul B are un cap mai neted, înclinat în sus pentru a se potrivi cu un coif corintic ridicat. Inițial, aceste statui erau însoțite de diverse arme, precum scuturi, coifuri și lanțe, însă ele au fost supuse unor restaurări complexe la Florența și Reggio pentru a îndepărta straturile de nisip solidificat.
Deși datarea exactă rămâne un subiect de discuție, aceste opere sunt considerate capodopere ale artei din secolul al V-lea î.Hr. Sculpturile au fost transportate la Muzeul Național din Reggio Calabria după descoperire, pentru a fi conservate. Detaliile musculaturii puternice emană o combinație de forță și perfecțiune a formei umane, elemente care fac din aceste descoperiri în Italia un eveniment de o raritate extremă în istoria arheologiei clasice.
În mod general, supraviețuirea sculpturilor din bronz din Antichitate a fost un eveniment deosebit de rar. Majoritatea statuilor de acest tip au dispărut de-a lungul secolelor, deoarece bronzul era un material prețios, fiind topit frecvent pentru a fabrica monede sau alte obiecte utile. Cele mai puține exemplare au ajuns până la noi astăzi doar deoarece au fost ascunse accidental, adesea în urma naufragiilor pe care le-au suferit navele care transportau aceste comori.