O categorie rară de persoane reușește să mențină un nivel ridicat de energie și agilitate mentală chiar și atunci când doarme doar patru sau cinci de ore pe noapte. Spre deosebire de majoritatea oamenilor, care suferă de privare cronică de somn în astfel de condiții, acești indivizi nu resimt oboseala. Cercetătorii îi definesc drept persoane care dorm puțin în mod natural, având o nevoie biologică mult mai mică de odihnă comparativ cu standardele medicale obișnuite.
Această trăsătură este adesea de familie și este legată de mutații genetice specifice, precum cele din carena ADRB1. Ying-Hui Fu, profesor de neurologie la Universitatea din California, San Francisco, explică faptul că această genă influențează direct reglarea stării de veghe și a somnului. Studiile arată că aceste persoane se trezesc natural după un interval scurt, fără a avea nevoie de alarme sau de consumul de cofeină pentru a rămâne active.
Identificarea acestor indivizi este dificilă, deoarece mulți oameni nu își realizează deficitul de somn. Conform unui sondaj național din 2024, aproape un adult din trei din SUA doarme mai puțin de șapte ore pe zi. Elizabeth B. Klerman, profesor de neurologie la Harvard Medical School, avertizează că mulți oameni își maschează oboseala sau pur și simplu au uitat cum se simte starea de alertă reală, ceea ce poate ascunde riscuri de sănătate.
Cercetătorii au identificat că somnul scurt natural este asociat cu mutații în cel puțin cinci gene, printre care DEC2, ADRB1, NPSR1, GRM1 și SIK3. Aceste variații genetice par să afecteze mecanismele prin care creierul își gestionează presiunea de somn. Se studiază ipoteza conform căreia acești oameni pot avea un somn mai profund, cu unde lente, ceea ce le permite să finalizeze procesele de restaurare sinaptică într-un timp mult mai scurt.
În ciuda beneficiilor aparente ale unui program scurt, somnul rămâne vital pentru metabolism, sistemul imunitar și eliminarea limfei. O meta-analiză a studiilor populaționale indică faptul că reducerea somnului la majoritatea oamenilor este asociată cu un risc crescut de obezitate, diabet și boli coronariene. Diferența dintre somnul natural scurt și privarea de somn constă în faptul că primii nu resimt efectele negative asupra stării de spirit sau a vigilenței.
În general, durata somnului este o trăsătură individuală, influențată de gene și de mediul înconjurător, similar cu înălțimea unei persoane. Pentru a determina nevoia reală de odihnă, experții sugerează eliminarea alarmelor timp de câteva nopți consecutive. Dacă durata somnului crește semnificativ atunci când corpul nu este forțat de un program fix, înseamnă că perioada de somn obișnuită era insuficientă pentru funcționarea optimă a organismului.