O echipă de cercetători a reușit să identifice sursa de proveniență a pietrelor verticale Devil’s Arrows, un ansamblu preistoric remarcabil din Marea Britanie. Studiul, publicat în revista Proceedings of the Royal Society A, arată că aceste megalite nu au fost luate din apropiere, ci au fost transportate de la o distanță de aproximativ 18 kilometri. Această descoperire schimbă înțelegerea pe care o aveau experții despre modul în care societățile antice selectau și mutau astfel de structuri masive.
Cercetătorii de la Curtin University și University of York au utilizat o metodă inovatoare bazată pe analiza „amprentelor” granulelor minerale pentru a localiza originea acestor pietre. Analiza a indicat faptul că Devil’s Arrows, situate lângă Boroughbridge în nordul Angliei, provin din aflorimentele de Millstone Grit de la Brimham Rocks. Această locație se află la o distanță de 11 mile, adică aproximativ 18 kilometri spre vest de locul unde sunt dispuse pietrele actuale.
Echipa a folosit bandă adezivă pentru a preleva granule minerale de pe suprafața pietrelor, evitând astfel orice deteriorare a rocii. Prin analiza vârstei acestor granule, cercetătorii au putut exclude transportul glaciar ca explicație pentru mutarea lor. Rezultatele demonstrează că extragerea și transportul au fost acte intenționate, fiind selectate pietre dintr-o zonă înaltă și distinctă din punct de vedere geomorfologic, în loc să se folosească pur și simplu materialul disponibil local.
Anthony Clarke, autorul principal de la Curtin, a subliniat că descoperirea infirmă ipoteza anterioară conform căreia Plumpton Rocks ar fi fost sursa probabilă. Transportul acestor pietre uriașe pe o distanță mult mai mare decât se credea anterior indică faptul că constructorii preistorici au avut o planificare complexă. Fiecare dintre cele trei pietre cântărește peste 27,5 tone, iar cea mai înaltă atinge aproximativ 7 metri, ceea ce implică abilități inginerești avansate.
Jim Leary, coautor de la University of York, a explicat că aceste rezultate evidențiază importanța peisajului și a sistemelor de credințe comune pentru comunitățile vechi. Deciziile luate de acești oameni nu au fost bazate pe comoditate, ci pe o relație deliberată cu anumite peisaje. Efortul remarcabil implicat în ridicarea și mutarea unor astfel de dimensiuni sugerează că locul de proveniență al pietrelor avea probabil o semnificație specială pentru ei.
Monumentele de tip megalit reprezintă structuri preistorice masive, fiind adesea asociate cu perioade de transformare socială majoră. În contextul arheologiei europene, astfel de aliniere de pietre verticale sunt studiate pentru a înțelege migrațiile și organizarea comunităților de la sfârșitul neoliticului sau începutul epocii bronzului. Studiul actual oferă un nou model de analiză pentru identificarea surselor geologice ale altor situri similare din întreaga lume.