Agenția Spațială Europeană pregătește o misiune ambițioasă pe Marte prin intermediul roverului ExoMars „Rosalind Franklin”. Această sondă spațială, construită în Marea Britanie de către Airbus, are misiunea de a căuta urme biologice străvechi prin forarea solului până la o adâncime de doi metri. Lansarea este programată pentru anul 2028, urmând ca roverul să ajungă pe suprafața planetei marțiene în anul 2030, pentru a investiga posibilitatea existenței vieții.
Locul de aterizare a fost stabilit la Oxia Planum, o zonă situată în apropierea ecuatorului marțian. Această regiune a fost selectată datorită depozitelor sale sedimentare antice, care sunt bogate în argilă. Aceste depozite s-au format într-o epocă îndepărtată, atunci când pe Marte curgea apa liber pe suprafață. Scopul principal este de a identifica materiale biologice conservate sub straturile de sol, protejate de radiațiile cosmice care au sterilizat suprafața planetei în ultimele miliarde de ani.
Echipamentul de bord include o cameră panoramică dezvoltată de University College London și un spectrometru în infraroșu creat la Universitatea din Aberystwyth. Aceste instrumente vor ajuta la identificarea locurilor potrivite pentru foraj, în timp ce un radar de penetrare a solului va analiza structura subterană înainte de extracție. Din cauza decalajului de comunicare între Pământ și Marte, care durează între 4 și 21 de minute, roverul va trebui să opereze cu un nivel ridicat de autonomie.
Proiectul a trecut prin dificultăți semnificative după ce lansarea inițială, prevăzută pentru anul 2022, a fost amânată. Conflictul din Ucraina a forțat Agenția Spațială Europeană să oprească colaborarea cu Roscosmos, agenția din Rusia care furniza componente esențiale. Pentru a recupera proiectul, NASA și Agenția Spațială a Regatului Unit au intervenit pentru a asigura noile componente necesare, permițând continuarea misiunii către scopul de a descoperi dacă viața a avut o origine comună pe Pământ și Marte.
Oamenii de știință analizează conceptul de „panspermie”, care sugerează că organismele terestre și cele marțiene ar putea avea același strămoș. Susanne Schwenzer, profesor de mineralogie planetară la Open University, a menționat că descoperirea vieții pe Marte ar putea schimba complet modul în care percepem universul. Benoît Pouffary, responsabilul ESA pentru explorare, a declarat că găsirea dovezilor vieții într-o altă zonă a sistemului solar ar sugera că viața este prezentă pretutindeni.
Istoria planetei Marte arată că, acum patru miliarde de ani, aceasta era o lume cu lacuri, râuri și un ocean vast. Totuși, Marte s-a răcit mult mai rapid decât Pământul, ceea ce a dus la pierderea câmpului său magnetic. Fără această protecție, vântul solar a îndepărtat atmosfera și apa, transformând planeta într-un mediu nelocuabil în urmă cu aproximativ 3,7 miliarde de ani, lăsând suprafața expusă la radiații intense.