Pe data de 16 septembrie 1992, Marea Britanie a cunoscut un moment critic în istoria economică, cunoscut sub numele de Miercurea Neagră. Guvernul britanic a fost nevoit să renunțe la încercările de a susține cursul monedei, după ce Trezoreria a cheltuit peste 27 de miliarde de lire din rezerve. Această decizie a venit după ce autoritățile au încercat să stabilizeze moneda prin creșterea rapidă a dobânzii, care a urcat de la 10% la 12%, iar apoi la 15% în aceeași zi.
Sistemul în care era implicată Marea Britanie presupunea un curs central de aproximativ 2,95 mărci germane pentru o liră. Această structură, numită ERM, urmărea ca monedele europene să se miște într-o bandă îngustă pentru a pregăti tranziția către moneda unică. Totuși, economia britanică se afla într-o recesiune și avea nevoie de bani ieftini, în timp ce Bundesbank menținea dobânzile ridicate pentru a combate inflația cauzată de reunificarea Germaniei, creând o contradicție economică majoră.
Investitori precum George Soros au profitat de această vulnerabilitate a sistemului prin paria masiv împotriva lirei. Fondul său, Quantum, a construit o poziție short de miliarde de lire, bazându-se pe un calcul bazat pe slăbiciunea vizibilă a monedei. În urma acestor tranzacții, se estimează că George Soros a câștigat în jur de un miliard de dolari, într-o zi în care Marea Britanie a fost forțată să părăsească Mecanismul Cursurilor de Schimb European.
După anunțul făcut de cancelarul Norman Lamont, impactul asupra economiei a fost complex și a generat dezbateri de lungă durată. Deși evenimentul a fost un șoc pentru guvern, unii economiști consideră că ieșirea de sub cursul fix a fost benefică pe termen lung. Deprecierea lirei a permis exporturilor să fie mai competitive și a facilitat scăderea dobânzilor, lăsând terenul pentru o perioadă de creștere economică începută din anul 1993.
În contextul instabilității economice globale, evenimentul a marcat o perioadă de ajustări majore în Europa. În timp ce unele economii de la marginea zonei euro se confruntau cu presiuni, precum și în cazul în care Banca Franței a redus prognoza de creștere economică, stabilitatea monedelor era esențială. Această situație a evidențiat dificultatea de a menține cursuri fixe atunci când politicile monetare ale marilor economii, precum Germania, sunt în contrast direct cu nevoile naționale.
Impactul politic asupra conservatorilor a fost semnificativ, deoarece reputația acestora pe zona de competență economică a fost afectată pentru o perioadă lungă de timp. Miercurea Neagră rămâne un exemplu de studiu despre riscurile de a apăra un curs de schimb care nu este susținut de realitățile economice interne. Evenimentul a demonstrat că, atunci când statul încearcă să mențină un curs greșit, resursele disponibile pot fi epuizate rapid de pe piață.