Cercetătorii de la Universitatea Columbia și Universitatea California, Berkeley, au descoperit un mecanism prin care microplasticile pot afecta organismele vii. Studiul arată că aceste particule minuscule nu sunt stabile chimic, ci devin active atunci când intră în contact cu apa. Acest proces declanșează reacții chimice capabile să afecteze direct celulele și moleculele biologice, oferind o explicație pentru efectele nocive observate anterior la animale și, posibil, la oameni.
Echipa de cercetare a analizat șase tipuri comune de plastic și a identificat formarea radicalilor hidroxil, molecule extrem de reactive. Acestea pot deteriora componentele celulare prin generarea spontană a radicalilor liberi de mare energie. Naixin Qian, cercetătoare la Universitatea Columbia și autoare principală a studiului, explică faptul că acest fenomen se produce în medii precum apa îmbuteliată sau atunci când particulele sunt absorbite direct în sânge.
Experimentele de laborator au evidențiat impactul acestor reacții asupra unor structuri biologice esențiale. O proteină prezentă în fluide precum lacrimile sau saliva a început să formeze agregate sub influența microplasticelor, în timp ce globulele roșii de la șoareci s-au deformat și au început să se fragmenteze. Un aspect surprinzător este că microplasticile care resping cel mai puternic apa au prezentat cea mai mare reactivitate, modificând organizarea moleculelor de apă din jurul lor.
Expunerea la aceste particule poate apărea prin activități cotidiene, precum deschiderea repetată a sticlelor de apă sau utilizarea cuptoarelor cu microunde. Beizhan Yan, geochimist la Columbia Climate School, menționează că și expunerea apei îmbuteliate la lumina soarelui sau injecțiile intravenoase din unitățile medicale pot genera microplastic. O posibilă soluție pe termen lung ar putea consta în modificarea compoziției chimice a materialelor plastice pentru a reduce reactivitatea acestora.
În prezent, specialiștii investighează modul în care aceste particule pot ajunge în țesuturile fetale în timpul sarcinii. În Statele Unite, Departamentul pentru Sănătate și Servicii Umane a alocat deja un program de 144 de milioane de dolari pentru combaterea microplasticelor toxice din organism. Deși mecanismul de deteriorare a ADN-ului a fost demonstrat, impactul exact asupra sănătății umane necesită încă cercetări suplimentare pentru a fi stabilit cu certitudine.
Problema poluării cu microplastice este una globală, afectând ecosistemele și sănătatea publică prin infiltrarea în lanțul trofic. Deși tehnologiile de filtrare și reglementările asupra utilizării plasticului sunt în continuă evoluție, impactul chimic la nivel celular rămâne un domeniu critic de studiu. Monitorizarea concentrațiilor de poluanți în sursele de apă potabilă este esențială pentru prevenirea expunerii prelungite la aceste substanțe reactive.