Marocul organizează alegeri legislative pentru stabilirea noii compoziții a Camerei Reprezentanților, într-un moment marcat de tensiuni sociale. Acest scrutin reprezintă a 12-a ediție a alegerilor legislative de la obținerea independenței țării. Procesul electoral are loc după un an caracterizat de proteste conduse de tineri și după încercările masive de traversare a frontierei către enclava spaniolă Ceuta, evenimente care au evidențiat nemulțumirile populației față de accesul la servicii publice și perspectivele economice.
La acest scrutin participă 28 de partide politice, inclusiv o alianță creată special pentru aceste alegeri, alături de două liste de candidați independenți. Pentru ocuparea celor 395 de locuri disponibile în Camera Reprezentanților au fost înregistrate în total 7.288 de candidaturi. Pe listele electorale oficiale sunt înscrise 15.801.162 de alegători, dintr-un total de aproximativ 26,7 milioane de cetățeni marocani care ar putea vota.
Demografia alegătorilor arată o discrepanță semnificativă, tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani reprezentând doar 4% din totalul celor înscriși. În schimb, persoanele de peste 60 de ani constituie peste 29% din numărul alegătorilor. Această situație coincide cu dificultățile economice, rata șomajului în rândul tinerilor atingând 37% în 2025, în timp ce milioane de persoane între 15 și 29 de ani nu se află nici în sistemul de educație, nici pe piața muncii.
Partidele implicate au propus diverse măsuri pentru a atrage electoratul, punând accent pe locuri de muncă și reforme sociale. RNI promite crearea unui milion de locuri de muncă și un salariu minim de 5.000 de dirhami, aproximativ 525 de dolari, în timp ce PAM propune obiective similare și facilități pentru locuințe. Partidul Istiqlal vizează accesul la spitalele publice, PPS propune reducerea abandonului școlar, iar PJD pune accent pe reducerea diferențelor economice dintre centrele urbane și restul țării.
Constituția prevede ca regele să desemneze premierul din partidul cu cele mai multe mandate, însă formarea unei coaliții va fi necesară deoarece nicio formațiune nu este așteptată să obțină majoritatea absolută. Printre liderii potențiali se numără Fouzi Lekjaa și Fatima-Zahra Mansouri, care ar putea deveni prima femeie premier. Premierul actual, Aziz Akhannouch, nu mai candidează după ce a renunțat la conducerea RNI, deși monarhia va păstra atribuții decisive în politică externă și apărare.
Scrutinul de astăzi este privit ca un indicator al încrederii cetățenilor în instituțiile politice, în condițiile în care unele organizații au cerut boicotarea acestuia. Tinerii au manifestat prin proteste sau prin încercări de a părăsi țara, reflectând o lipsă de încredere în politicile tradiționale. Participarea la vot rămâne un element cheie pentru a vedea dacă presiunea socială va forța partidele să răspundă mai eficient la nevoile economice ale generației tinere.