Marea Mediterană trece printr-un proces de încălzire și creștere a salinității care se accelerează într-un ritm alert, conform unui nou studiu de cercetare. Schimbările sunt vizibile în toate bazinele sale și sunt detectate chiar și la adâncimi de mii de metri. Această tendință este cea mai pronunțată în zonele centrale și de est ale mării, atingând intensitatea maximă în Marea Adriatică, unde efectele sunt resimțite până la nivelul fundului mării.
Elena Terzić, oceanograf fizician la Institutul Ruđer Bošković, a subliniat că schimbările semnificative sunt observate în fiecare regiune și ajung până la adâncimi mari. În ultimii ani, stratul superior de 100 de metri al Mării Mediterane a înregistrat temperaturi cu aproximativ 2 grade Celsius mai ridicate față de media perioadei 1950–1999. Cercetătorii au observat că procesul de încălzire nu este doar unul de suprafață, ci afectează și straturile de adâncime ale întregului bazin.
Pentru a cuantifica aceste schimbări, Elena Terzić și coautorul său, Ivica Vilibić, de asemenea cercetător la Institutul Ruđer Bošković, au centralizat datele colectate prin expediții oceanografice și geamandre robotizate. Studiul a analizat datele de temperatură și salinitate din perioada 1950–2025. Cercetătorii au documentat deja o încălzire și o salinizare fără precedent în zona de mare adâncime a sudului Mării Adriatice, observând acumulări de apă de suprafață neobișnuit de sărată.
Autorii studiului explică faptul că apele Mării Mediterane circulă între adâncuri și suprafață de aproximativ 10 ori mai repede decât în largul oceanelor. Din acest motiv, această mare servește drept un indiciu timpuriu pentru viteza cu care bazinele oceanice mai mari se pot transforma sub influența încălzirii climatice. Elena Terzić a declarat că ceea ce se observă reprezintă un avertisment privind rapiditatea schimbărilor, proces care va continua atâta timp cât economiile se bazează pe combustibili fosili.
În continuare, cercetătorii vor identifica factorii care determină această accelerare, analizând dacă aceasta provine din atmosferă, din modificarea precipitațiilor sau din aportul de apă atlantică prin Strâmtoarea Gibraltar. Obiectivul lor este să verifice dacă modelele climatice actuale pot surprinde această viteză de schimbare. Această analiză este crucială pentru a determina gradul de încredere în proiecțiile climatice pentru regiunea Mediteranei, având în vedere natura non-liniară a proceselor observate.
Oceane au absorbit peste un sfert din emisiile de dioxid de carbon produse de activitățile umane și peste 90% din excesul de căldură reținută de gazele cu efect de seră. Acest proces de absorbie a căldurii este esențial pentru menținerea unei climatice mai blânde a Pământului, însă viteza de reacție a bazinelor de apă poate varia semnificativ în funcție de dimensiunea și circulația acestora.