În prefectura Aomori, în zona rurală de lângă lacul Towada, se află un loc care surprinde călătorii prin prezența unui indicator albastru neobișnuit. Acesta anunță prezența Mormântului lui Hristos, o locație situată imediat după satul Shingo, într-un peisaj dominat de terase cu orez și case agricole. Această locație nu reprezintă o versiune a istoriei acceptate de Biserica Catolică sau de Biblie, ci este rezultatul unei legende locale care transformă radical povestea creștină.
Conform folclorului local, Iisus nu a murit pe cruce în Ierusalim, ci a reușit să ajungă în Shingo. Legenda spune că acesta s-a stabilit ca fermier, s-a căsătorit și a avut copii, trăind până la o vârstă înaintată în mediul rural japonez. Această narațiune se bazează pe Documentele Takenouchi, un set de manuscrise care au fost redescoperite în anii 1930, deși conținutul acestora a fost demontat pe scară largă de către experți, fiind considerat o farsă.
Directorul muzeului local, Hidenobu Kadogishi, explică faptul că, conform cronologiei din Documentele Takenouchi, Hristos ar fi vizitat Japonia de două ori. În prima călătorie, acesta ar fi lucrat pentru familia imperială în prefectura Toyama, înainte de a se întoarce în Iudeea pentru a răspândi cuvântul despre țara divină. A doua vizită ar fi avut loc după evenimentele de la Ierusalim, când el s-ar fi stabilit definitiv în Japonia, unde ar fi trăit până la vârsta de 106 ani.
Povestea include și un personaj absent din textele biblice, pe nume Isukiri, care ar fi fost fratele lui Iisus. Conform explicațiilor lui Kadogishi, Isukiri i-ar fi luat locul pe cruce în timpul crucificării. În apropierea muzeului, pe un deal liniștit, se află două movile funerare mari de pământ, protejate de garduri albe și cruci din lemn. Se spune că una este mormântul lui Isus, în timp ce cealaltă ar adăposti urechea îngropată a fratelui său.
Identificarea acestui loc a avut loc în anul 1935, când liderul religios Kiyomaro Takenouchi a susținut că a descoperit mormântul lui Iesu Kirisuto. Acesta a afirmat că manuscrisele misterioase l-au condus către satul Shingo, cunoscut atunci sub numele de Herai. Deși textele originale ar fi fost distruse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, rămân doar copii care sunt expuse în muzeu, unde este interzisă fotografierea sau filmarea obiectelor.
De peste 60 de ani, comunitatea din satul Shingo utilizează acest folclor pentru a consolida tradițiile locale și pentru a organiza festivaluri anuale unice. În 1996, a fost construit un muzeu dedicat pentru a explica existența acestui mormânt, care anterior nu avea o explicație adecvată. Astfel, ceea ce a început ca o teorie bazată pe documente controversate a devenit un element central al identității și activității locale în prefectura Aomori.