Israelul se apropie de a treia comemorare a atacurilor teroriste din 7 octombrie, un eveniment care a declanșat un război în Gaza și a lăsat în urmă o criză profundă a sănătății mintale. Societatea este marcată de traume care afectează atât civili, cât și militari, într-un context de durere continuă. Familia lui Ronen Shalev este un exemplu tragic al impactului devastator, după ce soția sa, Gavriela, s-a sinucis, iar fiul său, Roee, s-a stins din viață după ce a lăsat un mesaj de adio pe Instagram.
Situația este extrem de gravă conform unui raport al Controlorului de Stat al Israelului din februarie 2025. Aproximativ 39% dintre israelieni, ceea ce înseamnă circa 3 milioane de persoane, au declarat că suferă de simptome post-traumatice, depresie sau anxietate la un nivel mediu sau sever. Din acest număr, aproximativ 600.000 de persoane ar putea suferi forme grave de tulburări psihice. În ciuda amplorii, numărul celor care au primit tratament a crescut cu doar 1% după atacul din 7 octombrie 2023.
Sistemul medical public de sănătate mintală se confruntă cu dificultăți majore de gestionare a volumului uriaș de muncă și cu un deficit de personal. Noga Dagan-Buzaglo, cercetătoare la Centrul Adva, explică faptul că, deși bugetul a crescut, măsurile au venit prea târziu. Timpii de așteptare pentru tratament depășesc șase luni, iar în unele cazuri pacienții așteaptă mai mult de un an. Această criză este agravată de faptul că salariile din sectorul public sunt mai mici decât în cel privat.
Epuizarea afectează și profesioniștii din domeniu, deoarece un studiu al Universității din Haifa arată că 84% dintre terapeuții care au tratat victimele atacului din 7 octombrie prezintă simptome traumatice. Aproximativ 45% dintre acești specialiști se declară epuizați psihic. Din cauza lipsei de ajutor imediat, s-a înregistrat o creștere de 13%-17% a prescrierii de sedative, somnifere și antidepresive. Mulți oameni apelează și la alcool sau droguri pentru a gestiona durerea.
Soldații reprezintă o categorie cu risc ridicat, în special rezerviștii care au participat la luptă. Statisticile indică o creștere alarmantă a cazurilor de sinucidere în rândul rezerviștilor, de la maximum un caz anual în perioada de șase ani înainte de război, la 11 cazuri înregistrate în 2024. În anul 2025, au fost investigate încă nouă cazuri de posibile sinucideri. Chiar și în armată, calitatea și durata tratamentului sunt considerate de experți ca fiind departe de a fi adecvate.
Comemorarea acestui eveniment are loc într-un moment în care Israelul își recapitulază pierderile de la 7 octombrie, atacul care a lăsat în urmă 1.200 de morți și aproximativ 250 de ostatici. Ceremoniile oficiale de marcare a celor trei ani de la masacru subliniază durerea unei națiuni care încearcă să proceseze traumele colective. Această perioadă de doliu este marcată de vizitarea mormintelor și de întâlniri cu familiile victimelor, procese care reactivează trauma în întreaga societate.